Mă întreb de ceva timp dacă în Romania postdecembristă exista o elită reală. Și dacă există, unde este și ce face de vreme ce permite proliferarea mentalităților rurale exacerbate.
În tradiția satului românesc nu contezi dacă nu ești avut, fălos sau cu relații de ”nemoșag” importante. Nașul trebuie să fie musai șef de ocol silvic, afacerist, profesor sau…Doamne ajută…politician. Iar finul e la modă să fie cadru universitar cu doctorat în ceva, angajat bugetar cu funcție sau măcar un antrepenor cu crâșmă în sat.
Pornind de la scandalul zilei, oare de ce ai lupta să-ți treci în CV un doctorat, fie el cât de nesimnificativ ca specialitate sau obținut de la o ”privată” obscură? Oare pentru avantaje financiare, prestigiul efemer pe strada unde locuiești sau apartenența la o castă a ”descurcăreților”, indivizi capabili să plătească pentru o teză de doctorat. Adică, să fii un nimeni cu ”ștaif”, inferior ”doctorului” ajuns premier (Ponta….) sau ministru (Beurean), capabil măcar să plagieze părți dintr-o lucrare.
Reminiscență a evului mediu, vremuri când au apărut doctorii în teologie care predau în universitățile occidentale dogmele creștine, doctoratul modern a devenit o afacere în România, o țintă vizată de politicieni, universitari, jurnaliști, oameni de afaceri, funcționari publici și alte categorii de impostori. Doctoratul, cândva o țintă elitistă și accesibilă doar valorilor certe, a devenit o ”marfă” traficată pe piața academică autohtonă, generand o nouă clasă de parveniți care-și arogă și alocă tot mai multe drepturi și merite. Oare poți compara doctoratul în filozofie al profesorului universitar Florian Roatiș cu cel al colegului …X sau Y, rector sau decan al fabricii de masterate și doctorate? În nici un caz, și ar trebui stopată nu încurajată de asocierea tribală generată de politizarea universităților, corupția academică, excrocheria și traficul mediocrității.
Cine ar putea și ar trebui să oprească această degradare morală a învățământului universitar? Evident că politicienii prin legislația corespunzătoare, dar vai…e imposibil, căci cei mai mulți dintre ei sunt plagiatori și impostori doctorali/doctoranzi, indivizi care speră să devină primul ”doctor”…în ceva, din Căcăcioasa (Vâlcea) sau Fututa (Prahova). Poate Academia Română care trebuie, sau ar trebui, să fie instanța morală supremă a valorilor naționale dar oare nu cumva și onorabila instituție, împinsă tot mai mult în plan secundar, a devenit o sinecură politică?
Celor mulți și nesimțiți, care cred că m-au impresionat cu doctoratul lor cumpărat sau plagiat, unii aflați azi în funcții publice sau posturi bugetare, le readuc aminte că mediocritatea are preț și trecere… dar nu și valoare.
Parlamentul și Guvernul trebuie curățat de ”gunoaiele” doctorale plagiatoare, indivizi din tagma ”băi”, ”măi” sau ”ăsta”, fapt posibil doar sub presiunea opiniei publice și a adevăraților intelectuali, a celor puțini și cinstiți care încă mai au conștiință, mândrie și onoare academică. Doar așa vom scăpa de incompetență, corupție, criză economică și energetică, nepotism, favoritism și alte reminiscențe feudo-burghezo-comuniste.
”Impostura şi demagogia sunt şi de dreapta, şi de stânga.” (Dorel Schor)
