Timp de 40 de ani ni s-a spus că suntem apărați de agresiunea imperialistă prin apartenența la Pactul de la Varșovia. Nemernicii de imperialiști stăteau cu ochii pe sărăcia noastră, gata să ne cotropească în ciuda puternicei doctrine Brejnev. Am întrebat odată un nomenklaturist ce vor să ne ia occidentalii și mi-a răspuns că diferența dintre recoltele agricole raportate și ce se vindea la export. Adică aproape nimic sau praful de pe toba spartă de comuniștii patri(h)oți.
Dupa 1990, deși marele inamic de la Est era în colaps, politicienii au decis că trebuie să intrăm in NATO pentru a fi protejați de inamici încă incerți dar care cu siguranță vor apărea. Ne-am căciulit aproape 15 ani, așteptând la porțile împărăției pentru a fi băgați în seamă, timp în care armata noastră umbla ruptă în fund dar mândră de tancurile și taburile rusești din dotare și puțina tehnică produsă în țară. Ne-au primit oficial în 2004, după ce au realizat că stocurile principalelor tări membre trebuiau undeva valorificate iar România era fraierul prefect pentru a cumpăra vechituri inutile, pentru care mai trebuia să plătească și modernizarea. Tot lor. Marilor state aflate la cheremul oligarhiei transnaționale din industria mondială a armamentului.
Speram ca actualul guvern să aibă minima decență de a nu mai achizitiona gunoaiele militare ale Europei. Pe de o parte clamăm că am devenit groapa de gunoi a continentului prin sutele de mii de mașini vechi aduse în țară de amărăștenii dornici să aibă un hârb în bătătură, pe de altă parte după ce am luat vechiturile Portugaliei astăzi îi scăpăm și pe norvegieni de avioanele F 16, uzate moral și fizic. Nimic nou pentru o nație obedientă care în perioada interbelică avea ingineri școliți în Franța, pe a căror diplomă scria ” Bon pour l’Orient”, adică nu puteau profesa în superbul Occident evoluat și modern. Doar acasă, în România regalității principilor străini.
Vasile Dîncu este sociolog și are pricepere în domeniul militar ceva mai multă decât Pardailian de pe Craica. Profesor de sociologie și șef de școală doctorală, marele comunicator social democrat susține deturnarea a peste 450 de milioane de euro de la gura românilor, pentru achiziționarea a 32 de avioane de la armata statului scandinav. Care bineînțeles trebuie modernizate. Oare nu era mai ușor să externalizăm paza flancului estic al NATO americanilor? Pe baza de la Kogalniceanu nu mai încăpeau 20 de avioane ale US Air Force, zero costuri pentru noi șicu restul benficiilor aferente, inclusiv metisarea populației geto-dacice?
”Atât ne putem permite” din bugetul amărât de 2% din PIB, afirmă marele politician și filozof contemporan Dîncu. În era tehnicii militare spațiale, Rusia sau China ca potențiali inamici, ne vor distruge hârburile renovate înainte de a se ridica de la sol și mă întreb de ce nu adoptăm o politică de neutralitate care ne-ar scuti, asemenea Elveției, de cheltuieli militare inutile. Poate ca să nu fie concediat Mircea Gioană de la Bruxel, un potențial prezidențiabil sau ca să justificăm cumva salariile nerușinate ale celor 450 de generali ai armatei.
Poporul român nu trebuie apărat de inamicii externi, adevarații dușmani sunt în țară, acei mizerabili care clamează un patriotism desuet, în timp ce încasează comisioane imense în conturile din Insulele Virgine. Ce contează prețul gazului și al curentului, coșul zilnic tot mai gol sau criza sanitară și economică. Ne trebuie avioane F 16 second hand, tehnică concepută în anul 1981, bune să mai subțieze un buget și așa sărăcit de impotență cronică și corupție, pentru că așa vor EI, stăpânii lumii și ai inelelor!
Istoria ne învaţă că războaiele încep când guvernele cred că preţul agresiunii este ieftin (Ronald Reagan)
