Traversăm o iarnă pandemică obligați fiind să rămânem prea mult în case iar cum prea mulți dintre români nu mai citesc cărți, rămân câteva opțiuni precum imbecilizarea conștientă pe social media, navigarea fără limită pe net sau/și dark net și televizorul, superba invenție manipulatoare accesibilă de la vlădică și până la opincă.

Ce urmăresc pe ecrane românii se știe, nația derapând spre o atitudine rebelă și antisistemică alimentată de nemulțumiri mai mult sau mai puțin justificate. Vrei să ai motive de enervare ca să injuri statul și politicienii? Soluția este să te fixezi pe acele canale de știri care vomită continuu nemuțumiri reale și inventate, hrană pentru foamea de justiție a neamului buimac.

E din nou vremea ciutacilor, ciuvicilor și altor specii de mercenari media, capabili să fie prezenți la 4 sau chiar 5 emisiuni pe zi, prestatori care încasează lunar sume nerușinate, echivalente cu factura electrică a unui cartier. Și mai este Netflixul, o altă poveste mediocră, instrument de indobitocire prin filme și seriale comerciale, fabricate pe banda rulantă în marile industrii de profil din Coreea de Sud, India, Turcia, Israel și bineînțeles Statele Unite ale Americii. Cel puțin nu sunt întrerupte, la fiecare 20 de minute, de marea industrie a marketingului media cu promovări obsesive ale produselor care nu se vând, regula celor 12 minute de publicitate pe oră fiind încălcată permanent.

Urăsc să văd cum suntem manipulați prin reclame pretențioase realizate de mari specialiști media, prin care ne sunt vandute farduri miraculoase, suplimente alimentare salvatoare, medicamente minune dar mai ales o publicitate agresivă și deșănțată despre pariuri și jocuri de noroc.

Reclama excesivă a acestora, tolerată de ”coana” CAN, nu este din cauza caselor de pariuri ci a televiziunilor flămânde care au nevoie de bani pentru a plăti ”specialiștii” în analiză politică, vedetele siliconate și reporterii agramați. Iar cei care plătesc cea mai mare sumă pentru reclamă sunt casele de pariuri și cazinourile online, o industrie care mai varsă anual la bugetul statului peste 600 milioane de euro, astfel încât 6 din 10 reclame sunt despre bet-uri si cazinourile virtuale.

Chiar dacă industria jocurilor de noroc generează peste 45 de mii de locuri de muncă, statul încasează taxele imense ca un zaraf nesimțit, fără să fie interesat de pagubele pe care sectorul jocurilor de noroc le cauzează în economie, familie și chiar în piața muncii, dovedit fiind că jucătorul dependent este fără randament la serviciu, izolat de familie și refuzat de societate.

În România, nu știe nimeni câte persoane joacă în mod constant la pariuri sportive sau jocuri de noroc, nicio autoritate a statului ne fiind interesată să aibă o estimare a pierderilor economice cauzate de acest viciu. Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, organul legal de reglementare tace, mogulii deținători ai industriei contestă timid taxele mari pe cifra de afaceri dar o plătesc în proporție de 99% , tot ei plătind, în avans, o taxă anuală de licență care poate ajunge la 120 de mii de euro, taxa anuală de autorizare și una de viciu. Toate dovedind că industria este prosperă putând fi concurată doar de legalizarea prostituției sau a consumului de droguri.

Nu interesează pe nimeni nici faptul că psihologii atrag atenția asupra numărului cazurilor de dependență în creștere, 80% dintre cei tratați recăzând în patima jocurilor de noroc și/sau a pariurilor și nici de rata crescândă a divorțurilor, soldat cu crime, sinucideri, abandon școlar, pauperitate și un viitor obscur.

O realitate tristă care distruge familiile românilor, patima pentru păcănele sau jocurile de ruletă din cazinourile ascunse dupa geamurile opace fiind prezențe curente, nu doar in orașe precum Baia Mare ci și în câteva din comunele județului.

De ce evită statul să abordeze acest subiect, cine și de ce se teme dar mai ales cât este de obscen și imoral să încasezi bani dintr-o industrie care alimentează și încurajează un viciu devastator, rămân întrebări încă fără răspuns. E mai important să protestăm împotriva vaccinării!

Celor mulți și inconștieți, autorități sau jucători faliți, le reamintesc un proverb romanesc întelept, care spune că cel împătimit de jocuri de noroc se jefuiește singur. Sau cum afirma, acum aproape 400 de ani, autorul englez al culegerii de eseuri intitulat ”Hotărâre, Divinitate, Morală și Politică” :

Prin pariuri şi jocuri de noroc vom pierde timp şi bani – două dintre cele mai preţioase lucruri pentru viaţa unui om. (Owen Felltham)