Există câteva teme despre care am rețineri să scriu. Chiar dacă mă consider un spirit liber și fără obligații morale față de oameni și instituții, am înțeles… că nu e bine să scriu despre biserică, președinție, serviciile de informații, fisc, magistrați. Pot să înjur cât vreau politicienii, dar fără generalizări, Uniunea Europeană, Guvernul ”in rem”, administrația publică…etc.
Și am aceste ”restricții” pentru că trebuie să mai muncesc un an, în marea mea stupiditate și moralitate refuzând să mă căpătuiesc pentru a deveni un om, dacă nu bogat, măcar fără griji. Chiar dacă am lucrat câțiva ani buni în administrația publică și am fost foarte aproape, de fapt chiar lângă borcanul cu miere.
La aproape 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, simt nevoia să urlu de furie. Ca trăitor în țara în care statul a devenit captivul nu doar a interlopilor cu gulere albe și albastre, al tuciuriilor cu palate, ci și a purtătorilor de robe și bavete. Căci ceea ce se întâmplă acum este inadmisibil și intolerabil. Iar poporul nu are voie, ca după dictatura militară, cea socialistă și a incompetenței capitaliste, să accepte și dictatura magistraților.
Recentul lor anunț de a continua protestul și nemunca pe termen nedeterminat, ca răspuns la încercarea Parlamentului de a face o reformă a pensiilor de serviciu în România, este intolerabil, inacceptabil, fiind un atentat la siguranța națională. Prea rar accept hegemonia și apucăturile aristocratice ale UE dar acum sunt perfect conștient că nu facem decât să permitem perpetuarea regimul fanariot modern în România. Cel care a generat clase privilegiate care se află deasupra statului, a legislativului, executivului, societății civile si a lui Dumnezeu.
Ați uitat așa de repede, domnilor judecători și procurori, beciurile, cabanele silvice, casele părintești de la țară, unde v-ați ascuns în zilele din decembrie 1989? Nu vă mai amintiți cum tremurați de frica să nu fiți lapidați, în piața publică, de revoluționarii furioși pentru vina de a fi fost cozile de topor ale regimului Ceaușist? Cei care ați acuzat și condamnat la închisoare, sau chiar la moarte, oameni nevinovați care furau de foame sau protestau împotriva regimului totalitar.
Voi, domnilor magistrați, sunteți vinovați pentru marasmul actual al societății române, de lipsa de autoritate, de mediocritatea, hoția, minciuna, manipularea, tergiversarea, amânarea sau exonerarea de răspundere a celor care au profitat de schimbarea regimului. A ciocoilor vechi și noi. Căci, nu-i așa, lor le datorați carierele, numirile în funcții, salariile nerușinate, pensiile revoltătoare, privilegiile nesimțite. Lor, celor care au votat legi care să vă protejeze și să vă umfle de bani și privilegiiDe ce nu avem curajul să verificăm averile magistraților, de ce nu ieșim să protestăm împotriva celor care tergiversează procesele de corupție, până ajung la o nouă recuzare a ”onoratei instanțe” sau prescripția faptei.
În ministeriatul său de la Justiție din 1992 , Mircea Ionescu-Quintus, omul racolat de Securitate, dar declarat după 1990 ca fără vina de a fi făcut poliție politică, deplângea soarta magistraților , declarând: „ În România, judecatorii au toate „drepturile” in afara aceluia de a gresi: au „dreptul” sa taca, au „dreptul” sa munceasca in conditii de mina, au „dreptul” sa fie prost platiti, au „dreptul” sa fie umiliti. La aceste „drepturi” ale Judecatorilor nu a atentat nimeni niciodata si pentru ca le-au avut intotdeauna și este firesc ca ei sa fie priviti ca fosti si actuali nomenclaturisti”. Maestrul a plecat la ceruri, dar semnalul lansat atunci de el, fost avocat și nu magistrat a fost cheia care a deschis cutia Pandorei. După care totul a scăpat de sub control, puterea judecătorească ajungând să aibă mai multe privilegii decât orice alt român justițiabil.
DA, sunt de acord cu reforma profundă nu doar a salariilor și pensiilor, ci și a statutului magistraților. DA, la Institutul Național al Magistraturii intră și cei cu pile și relații, iar în Consiliul Superior al Magistraturii ajung oameni desemnați de asociațiile lor profesionale și cei numiți de politicieni. România nu va progresa ca stat și societate, cu actualii magistrați, chiar dacă sunt și mici excepții, pentru că sistemul corupt al statului stă proptit în puterea judecătorească. Iar deasupra nu mai este nimic.
Nu vă meritați veniturile umflate, privilegiile acordate, pensionarea la 50 de ani urmată de intrarea în avocatură, pensiile de serviciu speciale și cumularea a mai multor asemenea venituri.
Și știți, de ce? Pentru că în ochii mei, nu vă comparați cu cel mai umil subofițer de pompieri sau civil voluntar ISU, care își riscă în fiecare zi viața pentru a salva bunurile și viețile noastre. Sau a celor din structurile SMURD și uneori chiar Salvamont. Ei fiind cei care ar merita ”pensii speciale” și nu voi…
”Calităţile unui judecător: să asculte cu respect, să răspundă cu înţelepciune, să analizeze raţional şi să hotărască imparţial.” (Xenofon)
Somogyi Attila
