La sfârșitul secolului al XVIII –lea printre credincioșii români din oraș, existau câteva familii care aveau un statut social și economic care să le permită să facă donații consistente de bani pentru susținerea construcției unei biserici. Aici trebuie să precizăm că la aceea vreme românii încă nu aveau propria biserică.
Din scrisorile și rapoartele protopopului de Baia Sprie, George Budai (ctitorul acestei biserici) privind construirea noii biserici vom afla că aceasta s-a edificat din donațiile unor binefăcători. Lucrările de construire a bisericii au început în anul 1793 şi au fost finalizate în 1795, așa cum reiese din epistola adresată episcopului de Muncaci, de către sus numitul protopop: „s-au început lucrările la 1 iunie 1793 și s-au terminat în anul 1795. A fost binecuvântată pe 7 noiembrie (conform calendarului lunar) de către Tamás Hajnal, canonicul Episcopiei de la Muncaci”.
Budai mai scrie că la construcția bisericii a contribuit întreaga comunitate, cu suma de 50 florini. Nu specifică dacă a contribuit și el cu bani sau s-a implicat doar administrativ. Evidențiază în mod deosebit acele persoane care au contribuit cu o sumă mai mare la lucrare, și anume: „Al doilea binefăcător a fost prim curatorul parohiei, Crișan Ștefan – 1500 de florini. Al treilea binefăcător, Pantelimon Kadar din Baia Sprie – 100 florini. Al patrulea binefăcător din Baia Sprie, Anton Molnar – 100 florini. Al cincilea binefăcător din Baia Sprie, Ioan Szabo – 85 florini. Al șaselea binefăcător, Matias sau Mariaș Ladislau din Tăuții de Sus – 85 florini.
Despre un Crișan circula o legendă în oraș care a fost publicată de profesorul Paul Szokol în ziarul local „Baia Mare” din anul 1932, cităm și noi din acel articol: „În anul 1830, un miner, Crișan a găsit în galeria „Maria Zell” un om în genunchi, îmbrăcat în haine minere, cu căciula în cap, lângă el mai multe unelte minere, o covată plină cu minereuri și o căldare umplută cu bani de aur și argint. Corpul său, care la atingere s-a făcut praf, a fost scos din mină cu vagoneta și înmormântat. Minerul Crișan, din banii aflați, a cumpărat clopotul cel mare din turnul biserici greco-catolice și l-a donat parohiei. Minerul găsit în genunchi s-a refugiat cu banii împreună la locul fatal pentru el, dinaintea tătarilor” .
Înclinăm a crede că are legătură cu acel Ștefan Crișan care a donat cei 1500 de florini, chiar dacă anul nu corespunde, să nu uităm că aceea informație s-a păstrat și transmis doar pe cale orală, fără să existe un document. Este greu de crezut ca în acea perioadă o persoană, român într-un oraș unde românii erau priviți ca și tolerați, să acumuleze o asemenea avere. Deoarece suma donată de către acest Crișan, după anumite evaluări pe care le-au făcut unii dintre cercetătorii care s-au ocupat despre costurile unui edificiu bisercesc din aceea perioadă, reprezenta mai bine de jumătate din suma care ar fi acoperit costurile construiri acestei biserici. Mai trebuie adăugat despre acest Crișan că a mai donat încă 500 florini, pentru construirea unei case parohiale, conform documentului care consemna această informație și că a murit la câțiva ani de la sfințirea biserici, respectiv în anul 1798.
Sursa: Gheorghe Muntean, Pr. Vasile Sabadîș, 230 de ani de la sfințirea pietrei de temelie a bisericii greco-catolice din orașul Baia Sprie, Editura Marist, Baia Mare, 2023.
În imagini copie după documentul cu cei mai importanți ctitori ai bisericii. Informatii culturale furnizate de Primaria Baia Sprie.
