Senatorul AUR, Costache Chertif, a sustinut azi o declaratie politică de la tribuna Senatului cu tema: ”1 aprilie – Ziua națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor, deportărilor și foametei organizate de regimul totalitar în teritoriile românești anexate Ucrainei sovietice”.
Declarația senatorul AUR Maramures, Costache Chertif:
Astăzi, 1 aprilie, România marchează Ziua națională de cinstire a memoriei românilor victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și din alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, zi instituită prin Legea nr. 68/2011.
În urmă cu 85 de ani, la 1 aprilie 1941, s-a produs Masacrul de la Fântâna Albă, unul dintre cele mai tragice episoade din istoria românilor. Aproximativ 3000 de români din 16 sate de pe Valea Siretului, din nordul Bucovinei ocupate de Ucraina Sovietică, au pornit într-o coloană pașnică spre granița României. În frunte purtau icoane, prapuri și un steag alb, semn al intenției lor pașnice.
Acești oameni nu erau soldați, nu erau rebeli și nici conspiratori. Erau țărani, femei, copii și bătrâni care doreau doar să se întoarcă în patria lor, după ce România fusese silită să cedeze Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța în urma pactului criminal Ribbentrop-Molotov și a ultimatumului sovietic din iunie 1940.
La numai câțiva kilometri de frontieră, în poiana Varnița, grănicerii ucraineni sovietici din NKVS au deschis focul cu mitralierele asupra coloanei de civili. Cei care au scăpat de primele rafale au fost urmăriți de cavaleria ucraineană, iar răniții au fost adunați și aruncați în gropi comune, unii fiind îngropați de vii. Fântâna Albă este, fără îndoială, un Katyn românesc. Aici au fost uciși români doar pentru vina de a fi români și pentru dorința lor de a trăi liberi în țara lor.
Din păcate, după mai bine de opt decenii, memoria acestor martiri nu a fost pe deplin cinstită. Regretăm profund faptul că, deși această zi comemorativă a fost instituită prin lege acum 15 ani, statul român nu a reușit până astăzi să ridice în România un monument național dedicat victimelor masacrelor de la Fântâna Albă și ale represiunii străine din Herța, Basarabia și Nordul Bucovinei.
La fel de regretabil este că autoritățile române nu au inițiat încă o comisie mixtă româno-ucraineană de istorici și arheologi, care să studieze riguros masacrul, să identifice locurile gropilor comune, să efectueze exhumări și să asigure înhumarea creștinească, după cuviință, a victimelor într-o capelă-mausoleu.
Și mai grav este faptul că, în locul unei asumări istorice, asistăm uneori la tentative de falsificare a trecutului. În anul 2021, administrația ucraineană a regiunii Cernăuți a realizat un film propagandistic în care se insinuează că tragedia de la Fântâna Albă ar fi fost provocată de „serviciile secrete românești”, iar numărul victimelor ar fi fost de doar câteva zeci. Astfel de afirmații reprezintă o insultă la adresa memoriei miilor de români uciși și o tentativă de confiscare identitară a victimelor. Nu acceptăm ca martirii români să fie transformați în instrumente de propagandă sau ca identitatea lor să fie negată.
În același timp, trebuie să spunem cu tristețe că guvernele României nu și-au îndeplinit nici propriile obligații. Legea nr. 299/2007 privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni prevede înființarea Muzeului Românilor de Pretutindeni. Au trecut aproape două decenii și acest muzeu nu există încă. Într-un asemenea muzeu ar trebui să fie prezentată și drama românilor din Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, deportările în Siberia, foametea organizată, execuțiile și masacrele ca cele de la Fântâna Albă și Lunca.
Memoria acestor suferințe nu este un act de ostilitate față de nimeni. Este un act de respect față de adevăr și față de propria noastră istorie.
România dorește relații bune cu vecinii săi. Dar relațiile bune nu pot fi construite pe uitare, pe negarea suferinței sau pe falsificarea trecutului. De aceea, cred că Guvernul român trebuie să facă câteva lucruri simple și necesare: ridicarea unui monument național dedicat victimelor masacrelor și deportărilor sovietice; înființarea comisiei istorice româno-ucrainene pentru investigarea masacrului de la Fântâna Albă; realizarea Muzeului Românilor de Pretutindeni; apărarea identității și drepturilor comunităților românești din afara frontierelor.
Stimați colegi, martirii de la Fântâna Albă nu mai pot vorbi. Noi însă avem datoria să le păstrăm vie memoria. Dumnezeu să odihnească sufletele românilor uciși la Fântâna Albă și în alte locuri! Amintirea lor din neam în neam!
Vă rog să păstrăm un moment de reculegere în memoria românilor uciși la Fântâna Albă! (…) Vă mulțumesc!
Senator Costache CHERTIF,
Circumscripția nr. 26 Maramureș
