Deși menționată zilnic și aproape în toate mediile sociale, profesia de ”politician” nu este reglementată în Codul Ocupațiilor din România. În schimb sunt menționați, printre alte profesii cu obiect de activitate politic, deputatul având cod COR 111138 și senatorul cod COR 111107, fără a fi însă specificate listele competențelor necesare pentru accederea intr-o funcție de demnitate publică. Așa funcționează societatea actuală, poporul având dreptul legal și legitim de a trimite în instituțiile democrației reprezentative personaje de tip ablutofobic, antropofobic, chinezifobic sau suferind de eurofobie.
De câteva zile, în mod repetat și obsesiv se vorbește despre lipsa de meritocrație din administrație, acea zonă a sinecurilor nerușinate o modalitatea legală și imorală prin care partidele își recompensează sponsorii și membrii formațiunilor, militanți care au transpirat sânge în luptele politice grele. De aceea sunt aproape 1,5 milioane de bugetari în România din care o mare majoritatea se calcă în picioare între două accese de fonofobie și fobofobie, cu spinările flasce, buzele tunate și limbile atârnând ca pe sfoara de întins rufe. În afara celor 64% din totalul menționat de Ministerul Finanțelor Publice, care lucrează în administrația centrală, mai sunt încă 446.989 de angajați în administrațiile locale, o armată de ”meritocrați” cu ascendenți importanți din fauna politică, cu cv-uri sforăitoare având menționate licențe, masterate și doctorate achiziționate la mirobolantele fabrici de diplome ale mediului universitar privat.
Florin Roman este Acarul Păun de serviciu, omul care a călcat pe bec aspirând la beneficii și privilegii suspect de mari, în raport cu meritele acumulate ca soldat loial în politică. Presa nu iartă dacă nu este sub contract, tolontanii, pătrarii, mănăstirenii și ciutacii umplând de zoale pe propagandiștii inconștienți care-și ridică capetele dintre fesele hemorodoizate. Fapt posibil și pentru că deasupra tuturor domnește infailibil și celest marele deontolog cetepist, omul care deține adevărul absolut din România, racheta ”Puma” a lui Țiriac și ultima Dacie 1300, model 1975, funcțională în spațiul carpato-dunăreano-pontic.
Mă întreb ce mai face ANI, virgina instituțională suspectata de glosofobie și plătită pentru a păzi moralitatea zoopolitikonului? Nu am mai auzit nimic despre performanțele ei, cum nu mai știm nimic nici despre mari corupți ai țării, fugiți sau încă în țară, superbi studenți ai cursurilor juridice de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Mi-e un dor nebun și de Ioana D’ Arc a României, impunătoarea margineancă suspectă a fi misofobică, transhumată pro bono la înalta curte europeană, pentru liniștea nației panfobice, afectată de Covid-19 și peniafobie.
La 31 de ani de pretinsă democrație ne luptăm cu aceleași probleme: nepotism, carierism, lichelism, oportunism și o corupție de care nu vom scăpa, probabil încă multe generații. Nu câtă vreme politicienii vor face legi, judecătorii vor da sentințe, bucătarii vor găti iar prostituatele vor actiona la intrările orașelor!
E poate ca o datorie sa vezi prezentul in culori mai negre decat e… (Lucian Blaga)
