Trăim o imensă manipulare care ne bulversează viețile și ne determină să devenim radicali sau extremiști în gândirea noastră. În loc să ne preocupe bunăstarea familiilor și a comunităților în care trăim, mintea noastră este direcționată spre evenimente a căror declanșare sau rezolvare nu are nimic cu principiile noastre de viață.
Mass media trăiește din alimentarea mentalului colectiv cu evenimente violente sau reprobabile, de natură a dezvolta emoții capabile să definim opțiuni limită. Așa s-a ajuns să fie urâți evreii, țiganii, popoarele slave, lumea arabă, negrii din Africa, maghrebienii din fostele colonii franceze, populația LGBT, oricine ar avea o gândire sau o atitudine contrară unui sistem de valori dictat de populația WASP a mărețului stat american, cunoscut și ca jandarmul mondial.
În România, câteva teme sunt readuse în conștiința publică, deturnându-ne atenția de la marile probleme ale societății românești. Nu deficitul bugetar sau rata mare a îndatorării, avem peste 120 de miliarde datorii, nici ratarea repetată a aderării la Spațiul Schenghen, colonizarea sau ocuparea preventivă a țării de trupele NATO, sunt prioritățile unei Românii confuze. Marile probleme puse pe tapetul interesului general sunt războiul din Ucraina mediatizat, seară de seară, de aproape toate posturile de televiziune naționale și problema pensiilor speciale, o”mare problemă” din cauza căreia românii nu performează în industrie și agricultură. Nu neg că amândouă temele sunt probleme reale dar oare sunt și priorități pe agenda publică?
Ei bine, vă propun o a treia temă care nu mă”lasă” să dorm, înfuriindu-mă de fiecare dată când văd moaca unor lideri naționali în exercițiu. Este problema așa numiților revoluționari din decembrie 1989, considerați prin legi aberante a fi eroi, luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei și mai nou” luptători cu rol determinant” în infrângerea comunismului. De ce nu ne interesează și această problemă mai mult etică dar și financiară, a unor nesimțiți și profitori care încasează lunar indemnizații bănești, pe lângă celelalte avantaje de care au beneficiat din 1990 și până acum (terenuri, spații, alte inlesniri).
Nu neg că legea nedreaptă acordă anual 1,5 miliarde de lei celor 10.000 de fericiți aparținând celor șapte categorii profesionale care beneficiază de pensii ”speciale”în România, adică magistrații, diplomații, funcționarii parlamentari, aviatorii, personalul Curții de Conturi, personalul din instanțe și militarii. Dar câți știm sau suntem interesați de faptul că un proiect de lege depus la Senat, prevede o majorare de 25% a indemnizațiilor față de valoarea actuală, pentru”luptătorii”care au contribuit la victoria Revoluţiei din decembrie 1989?
O imensă murdărie, într-o țară tratată de Europa civilizată ca spațiu furnizor de asistenți medicali, șoferi de camioane, muncitori agricoli și în construcții, badante, prostituate și cerșetori. Cât de mare poate fi tupeul politicianist prin care pretinzi că valoarea ”corectă”a indemnizație ar trebui să fie o sumă lunară de 4.073 lei, efort financiar care ar costa bugetul de stat… doar amărâta sumă de 160.212.000 lei per an.
Pentru cei care nu știu, majoritatea părinților celor uciși la Revoluție primesc 918 lei iar pentru orfani suma variază între 918 și 2.746 lei. Doar luptătorii reținuți, adică 376 persoane și cei cu rol determinant, 3.458 persoane, beneficiază în momentul de față de 2.020 lei.
În total, în plată sunt astăzi 6.697 de persoane, din categoriile răniți, urmași de erou-martir, reținuți și luptători cu rol determinant, nivelul indemnizației variind în funcție de fiecare categorie de beneficiari. Iar printre aceștia se află și Marcel Ciolacu, astăzi președinte al PSD și prim ministru, omul care nu știe nici azi exact, cum se numea intreprinderea unde dădea cu mătura și căra șpanul în 1989. Cât de cinic poți să fii, ca să pretinzi celor din subordinea ta, asemenea lui Nicolae Ceaușescu, să-ți valideze niște merite iluzorii la niște evenimente din Buzău, oraș introdus doar ulterior, prin sforării pe lista orașelor cu revoluționari. Într-o țară cu democrație consolidată și presă liberă nu aservită, acest gen de indivizi ar fi puși la stalpul infamiei, închiși în Turnul Londrei sau exilați Insula Diavolului. Singurii și adevărații eroi din 1989 sunt cei care au murit cu speranța într-o lume mai bună, lipsită de favoritism, nomenklatură și privilegii.
NU știu unde ați fost și ce ați făcut in 22 decembrie 1989 dle Ciolacu, dar îmi amintesc perfect ce am făcut eu și încă câteva mii de angajați de la IMMUM, sunt probe foto în acest sens. Dar să știți ca niciodată, nu m-am gandit să mă consider sau să cer diplomă de ”revoluționar”! Chiar dacă aș muri de foame….
În România, această sinecură rușinoasă trebuie anulată, sau declarați eroi ai revolutiei toți cei 20 de milioane de români care au ales democrația în locul socialismului utopic, refuzând să sprijine PCR și Ceaușescu.
”Lupta este asemanatoare sampaniei. Li se urca la cap lasilor la fel de repede ca si eroilor căci orice prost poate fi curajos…” (Margaret Mitchell)
Somogyi Attila
