Pe Corina o găsim în cabinetul de Psihologie al Jandarmeriei Maramureș, acolo unde ascultă cu răbdare și cu zâmbetul pe buze, poveștile, trăirile sau întâmplările colegilor săi.
Dintre femeile-jandarm ale Maramureșului, Corina are cea mai îndelungată experiență profesională. A îmbrățișat meseria aceasta în anul 2005 când a fost încadrată pe postul de ofițer psiholog, iar de atunci a rămas fidelă primei sale iubiri: Psihologia.
”Pentru mine, psihologia este mai mult decât o profesie, este o misiune. Este ceea ce mă reprezintă și mă împlinește”, a mărturisit Corina.
Fascinată de labirintica minte umană încă de mică, preocupată în permanență de dezvoltarea personală și profesională, Corina a învățat să adapteaze constant tehnicile de cunoaștere și evaluare la specificul instituției noastre. Scopul ei este unul singur: să aducă starea de bine în sufletul și în viața oamenilor. Și ne asigură mereu că resortul mental și emoțional de care avem nevoie pentru a fi în echilibru se găsește în fiecare dintre noi: ”Este în regulă să spui da sau să spui nu. Să te poticnești, să cazi, să te ridici sau să mergi mai departe, până la urmă suntem oameni și nimic din ceea ce este omenesc nu ar trebui să ne fie străin”.
Întâlnirea cu viața militară nu a fost una întâmplătoare. Inspirată din prețuirea profundă pe care tatăl o avea pentru activitatea militară, Corina a înțeles că locul ei trebuie să fie între militari. Îi placeau poveștile despre dreptate, corectitudine și responsabilitate. Așa că, a ales să îmbine armonios rigoarea militară cu sensibilitatea profesiei de psiholog: ”Liniștea și siguranța sunt nevoile de bază ale omenirii. Și sunt asigurate de către jandarmi. Sunt elementarele trebuințe pe care se clădesc mai apoi destine”.
După aproape 20 de ani de carieră militară, Corina se declară împlinită și recunoscătoare. Împlinită pentru realizări, recunoscătoare pentru provocări. Și poate puțin nostalgică. Dar mereu încrezătoare în generația tânără pe care o sfătuiește să-și acorde șansa de a accede în rândurile jandarmeriei și de a gusta din satisfacția pe care numai misiunea în slujba oamenilor o poate oferi.
