Intrat în politică, de cele mai multe ori, pe ușa din dos, narcisistul este un tip cu o inteligență medie, înarmat cu răbdare și mult tupeu. El nu este așa de la începutul carierei, de cele mai multe ori debutul în politică fiind irelevant și neobservat. Ca politician debutant el va face aprovizionarea sediului cu produse de ronțăit, va lipi afișe și pune pliante în cutiile poștale sau va conduce mașina, făcând comisioane unui șef consacrat. În primele luni, uneori ani, daca IQ -ul este din două cifre, el se mișcă tiptil, tăcut, cu urechile ciulite și botul ferecat, gata de orice compromis pentru a fi băgat în seamă și promovat.

Oportunități există mereu căci cei în funcții sunt vulnerabili, uneori drogați căci e la modă și neaparat matrafoxați de beția puterii. Aceștia sunt predispuși să calce pe bec ajungând uneori pe mâna procurorilor, dar în general se dedau la ”găinării”, adică acte de moralitate dubioasă (femeile…mai nou și băieții), conspiră împotriva unui lider mai mare sau trădează mâna care i-a hrănit. Evident că politicianul junior începe prin a fi oportunist, fiind noul intrat în gașcă, cel care nu face nimic de capul său, în spatele lui fiind cineva. De cele mai multe ori chiar cel care conspiră și beneficiază de debarcare ”șefului”. Odată primii pași făcuți, pentru viitorul politician narcisist totul devine un exercițiu de răbdare și rutină. Timp în care acoperă mizeriile mentorului, ascunzând de nevastă pe amanta de la București sau uneori pe cea locală, îi duce hainele jegoase și pătate cu fluide la curățătorie, mașina la service și alte comisioane neștiute. Dar pentru că uneori totul durează prea mult pentru novice, se apelează la pârghiile de accelerare, nepotismului și traficul de influență de tip rural. Știți…nașii, finii, cumetrii, șogorii, etc.

Așa se întâmplă că în politica românească s-a format în ultimii ani modelul ”dinastic”, o practică mizerabilă prin care tatăl, socrul, unchiul sau uneori amantul mamei, promovează un individ, de cele mai multe ori mediocru și cu zero calități reale. Nu este întotdeauna clar de ce? Dar se întâmplă și astfel avem în țară parlamentari ce transmit deputăția în familie, miniștrii care își duc ginerii sau nepoatele ca directori în ministere, primari care-și lasă funcția fiului, asemenea nobililor britanici ce transmit averea și titlul de lord primului născut. Ei vor popula tagma politicianului narcisist, unii în timp alții chiar direct, dacă ajung în partid prin traseism sau racolare direct pe funcții ca președinți de organizații municipale, vicepreședinți de județ sau alte funcții eligibile pe la Centru.

Asemenea exemple avem și în Maramureș, puțin cunoscute căci majoritatea sunt bine ascunse sau chiar neștiute. Asta până când un funcționar supărat și sărit la o promovare, ori un jurnalist neplătit de luni sau chiar ani de zile, de un deputat sau șef de filială, dau informația presei de scandal la nivel național. Iar când imbecilitatea sau tupeul politico-părintesc s-a copt, primarul cu ștate vechi și multe mandate la bugetul spart își promovează pe față, uneori și cu tupeu, progenitura mediocră îmbrăcată în blugi de tip skinny, leggings sau jeggings, uniforma de susținător al cauzei LGBT. Noroc că în pozele de promovare apare cu telefonul mobil, evident de dimensiuni narcisiste, îndesat în buzunarul din față, aspect care dă impresia, posibil falsă, că personajul este totuși hetero sau cel mult bisexual.

România nu este monarhie, marile familii boierești au dispărut în neant dar descendenții lor, uneori bogați dar în mod clar narcisiști, încep să hălăduiască prin politică. Cu 50 mii lei donați partidului în 2022, descendentul de a cincea generație a unui domnitor al Moldovei, a cumpărat un loc eligibil în partidul de tip naționalist, devenind europarlamentar. Din această poziție, personajul populisto-narcisist își va etala titlul de prinț, pe la Bruxel si Strasburg. Posibil la braț cu o altă ”nobilă” persoană, tot narcisistă, care a obtinut un mandat europarlamentar după multiple mesaje de tip S.O.S.

Urmează vremuri grele pentru săraca țară bogată. Cu sute de narcisiști în funcții decidente, majoritatea egocentrici și cu un sentiment exagerat de importanță personală, indivizii propulsați de același vot inconștient, vor face ceea ce știu mai bine. Să mintă, să fure și să manipuleze, fără să-și recunoască incompetența crasă sau să fie încercați de un minim sentiment de vinovăție. Și sunt convins că în șase luni după preluarea mandatelor, vom știi care politician local este șiret, linguşitor, primitiv, rural, obraznic, tupeist şi mai ales narcisist. Adică parte a unei specii de șobolan cu aere de pitbul, care își va îndestula turma de adulatori preocupați să-i ridice osanale.

„Există un motiv pentru care narcisiștii nu învață din greșeli și asta pentru că nu trec niciodată de primul pas, acela de a admite că au greșit” – Jeffrey Kluger

Somogyi Attila