Serios....”PROSTĂNACUL” Președinte? - Ziarul de Maramures

Serios….”PROSTĂNACUL” Președinte?

„Mă întorc la ceea ce spunea Regele Mihai în 2011, când a făcut 90 de ani - Dumnezeu să-i dea sănătate!” (Mircea Gioană)

Demența incipientă este o formă de manifestare a senilității. A nu se confunda cu prostia endemică, precum cea a candidaților Ciolacu, Simion, Terheș @co. Într-o țară normală, unde poporul participă responsabil la viața publică, ar avea loc un referendum pentru modificarea Constituției, în scopul limitării vârstei sau coeficientului de inteligență al candidaților Nu este cazul în Romania inertă, țara în care majoritatea oamenilor cu demnitate personală au emigrat, lăsând destinul pe seama absolvenților de facultăți neacreditate, a derbedeilor care fugeau de la ore, ajunși azi politicieni sau a seraliștilor, holtei sau mame singure, cu note de 5 la examene.

Mă întreb, deseori, de ce tac juriștii, cei mai în măsură să aibă inițiativă? Pentru că majoritatea au absolvit, și ei, la universități fără frecvență, făcând modeling în fața bula(i)ngiilor libidinoși sau avansând în carieră profesională dând din poponeț. Cât despre cei intrați în magistratură, o categorie elitistă superioară și casei regale, acolo nu există interes decât pentru cum să-și mai acorde noi privilegii și beneficii materiale, înainte de a ajunge la vârsta matusalemică de 50 de ani, moment când schimba roba de judecător sau procuror, cu cea de avocat cu ștaif.

Candidatul Mircea Gioană este un flecar drăguț cu fața obosită și consumată de grijile familiale, un pic rârâit, puțin repezit dar cu un vocabular mult mai bogat decât al candidaților Ciolacu, Ciucă, Simion sau Șoșoacă. Crescut ca pui de nomenclaturist, ce glumă sinistră să fie obligat să dea o nouă declarație că nu a fost lucrător sau colaborator al Securității, el fiind doar un amărât de fiu de general securist, diplomatul Mircea Gioană poate revoluționa hormonii electoratului la menopauză și andropauză sau al celor sătui de fauna mediocră din zoopolitikon.

Urmărindu-l în aparițiile publice, după devoalarea intenției de a candida, m-a izbit autosuficiența și lipsa lui de modestie, chiar daca sunt decent formulate și îmbrăcate într-o retorică alambicată cu nuanțe de sinceritate emoțională. Printr-un autolaudatio continuu, repetat obsesiv, Gioană se autodeclară a fi personajul mesianic, deși este ateu nedeclarat, singurul capabil să schimbe direcția boilor care trag la carul românesc.

Fluturând în permanență competențe și atestate externe, ocolind însă discuția despre un doctorat obscur, Gioană nu spune în ce circumstanțe a ajuns, la doar 37 de ani, ambasador în Statele Unite, nici cui a jurat atunci supunere și ce funduri a pupat pentru numire. Cât privește numirea la NATO, el nu avea experienţă militară sau în conducerea unor organizaţiilor mondiale, nu se remarcase prin vreo iniţiativă internaţională impresionantă, în plus pierduse alegerile prezidenţiale din România în faţa lui Traian Băsescu, susținând că i-au fost furate voturile. Cei pricepuți în analize politice susțin că Iohannis și Guvernul nu aveau pe cine să propună din sărăcia de personaje politice vorbitoare de limbă engleză și franceză, știut fiind că la noi în politică întră ciolacii și alte specii fără profesii reale, vorbitori ai dialectelor românești și nu a limbii literare.

Cred că pus în fața propunerilor venite de la țările NATO, Jens Stoltenberg a vrut pe cineva cu o oarecare experienţa internaţională, o personalitate cât mai „ştearsă” politic, fără idei personale, loial și care să nu-i comenteze sau contreze deciziile. În plus, era nevoie să transforme România în bază militară NATO (americană), dacă tot nu-și plăteau românii contribuțiile anuale la alianță. Așa se face că sublocotenentul TR, în rezervă, Mircea Gioană a ajuns șeful ”inovării” alianței militare defensiv-agresive modiale, adică purtătorul genții lui Stoltenberg.

De ce nu o să-l votez pe Gioană, deși este printre cei mai buni vorbitori prezidențiabili? Pentru că ce din ”pisică nomenklaturistă naște, șoareci mănâncă”, pentru că nu-mi plac lacheii slugarnici, are precedente penale în familie inclusiv un cumnat fugit de o sentință definitivă. În plus, nu am de gând să ascult imnul cântat pentru un pui de nomenclaturist privilegiat, bucureștean crescut în puf, în timp ce eu mă luptam la ora 4 dimineața pentru o cartela cu care să pot cumpăra o jumătate de litru de ulei.

”Poţi să pui un măgar într-un fotoliu …de preşedinte, dar nu-l poţi împiedica să ragă şi să dea cu copita.” (Ion Cristofor)

Somogyi Attila

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!