Cel mai vechi complex de producţie a sării din vestul Europei a fost adus la lumină de arheologi în zona de coastă a comitatului istoric britanic Yorkshire, o descoperire ce ar putea revoluţiona datele cunoscute despre economia din perioada preistorică a Marii Britanii, relatează The Independent, titrat de Agerpres.
Datând din urmă cu aproape 6.000 de ani, situl – ce include cuptoare pentru producţia sării, sau vetre – este cu aproape 2.400 de ani mai vechi decât cea mai timpurie ”fabrică” de sare cunoscută de pe teritoriul britanic.
Descoperirea are implicaţii semnificative asupra datelor cu privire la modul în care funcţiona economia în perioada neolitică pe teritoriul străvechi al Marii Britanii şi sugerează că aceasta era mult mai amplă şi mai eficientă decât se credea anterior. Economia se baza în mod substanţial pe creşterea bovinelor, însă în lipsa sării funcţionarea eficientă a acesteia ar fi fost imposibilă.
Descoperirea din Yorkshire sugerează, aşadar, că primii agricultori din Marea Britanie erau capabili să producă mult mai multă hrană decât se credea anterior. Acest lucru ar fi permis o expansiune mai rapidă a populaţiei, accelerând astfel schimbările sociale şi politice. Totodată, descoperirea are implicaţii substanţiale asupra înţelegerii naturii activităţilor de comerţ de la acea vreme.
”Această descoperire schimbă ceea ce cunoşteam despre aspectele esenţiale cheie ale economiei din Neolitic”, a declarat directorul lucrărilor de excavaţie, Stephen Sherlock, arheolog în cadrul Highways England.
”În Marea Britanie, (descoperirea) antedatează producţia de sare, un proces industrial extrem de important, cu aproape 2.400 de ani”, a precizat el.
Arheologii care au efectuat excavaţii în apropiere de Loftus, Yorkshire, au descoperit până în prezent trei cuptoare pentru fabricarea sării şi fragmente de zeci de vase ceramice utilizate în acest proces. Analizele ştiinţifice ale acestor fragmente au relevat niveluri foarte ridicate de sare pe suprafeţele interioare ale vaselor. Nu există surse de sare în rocile din zona Yorkshire (caz în care extracţia sării nu ar fi necesitat cuptoare), astfel încât sarea era aproape sigur obţinută din apă de mare.
”Extragerea sării din apa de mare este o operaţiune complexă, consumatoare de timp, ce necesită abilităţi considerabile. Orice cultură antică de coastă care ar fi stăpânit această tehnologie şi-ar fi putut extinde în mod substanţial economia”, a declarat unul dintre specialiştii de top din Marea Britanii în domeniul producţiei de sare de mare, David Lea-Wilson.
Descoperirea faptului că oamenii din Neolitic deţineau tehnologia de producţie a sării are implicaţii majore asupra înţelegerii de către lumea modernă a modului în care funcţiona economia agricolă timpurie de pe teritoriul de azi al Marii Britanii. Sarea le-ar fi permis oamenilor din Neolitic să îşi mărească substanţial producţia de carne de vită şi de lactate, făcând posibilă conservarea cărnii, potrivit cercetătorilor. Mai mult, sarea era uşor de comercializat şi de transportat. Descoperirea faptului că britanicii din Neolitic erau capabili să producă sare în masă are, prin urmare, implicaţii substanţiale asupra înţelegerii extinderii comerţului.
Datarea obiectelor neolitice recent descoperite utilizare la producţia sării a fost realizată de Centrul pentru studii de mediu aflat sub administrarea Universităţii din Glasgow, iar analiza ştiinţifică a reziduurilor de sare de pe recipientele ceramice utilizate în cuptoare, sau vetre, a fost efectuată de Universitatea din Sheffield.
Situl este cel mai vechi complex de producţie a sării din Marea Britanie. Totodată, este cel mai timpuriu descoperit în vestul Europei, cu câteva sute de ani mai vechi decât cel cunoscut anterior. Descoperirea a fost publicată miercuri în revista britanică de arheologie Antiquity.
