Nu există un clasament al importanței profesiilor. De fapt, ce criterii ar putea fi utilizate pentru a stabili dacă este mai important savantul, arhitectul, profesorul, pompierul, informaticianul, cosmonautul sau medicul? Cu toate acestea, daca de arhitect, avocat sau cosmonaut mulți dintre noi nu avem neaparată nevoie, de medic si de preot se pare că nu ne putem lipsi.
Școala românească are notorietate în Europa și în lume, asta pentru că mulți medici au performat, unii au fost chiar deschizători de drumuri, de unde și exodul medicilor care părăsesc țara în care nu se regăsesc.
Nu există public o evidență certă a numărului total de medici plecați după 1990. Există după 2007 dar sunt date ținute la secret, orice medic care vrea să profeseze în altă parte având nevoie de un certificat profesional curent, emis de Colegiul Medicilor din România. Se estimează că sunt undeva între 25 și 30 de mii, majoritatea profesând în Germania, Franța și Marea Britanie deși statul român a investit în medie 100 mii de euro pentru școlarizarea lor până la starea de medic rezident.
Cu salarii care au ajuns între 2-3 mii de euro, la care se adaugă alte venituri suplimentare prin gărzi sau practică privată, medicii sunt mai bine plătiți decât politicienii, funcționarii din administrație, cercetătorii științifici, pompierii sau polițiștii. Sunt depășiți doar de magistrați, notari, ”experții” în vari domenii, fotbaliști, interlopii și avocații lor, inginerii IT, antrepenorii clientelari, curvele de lux și demnitarii corupți. În acest context se pune întrebarea firească, evident fără a generaliza: de ce cer medicii bani de la pacienți, de ce acceptă foloase necuvenite de la aparținători deși nu au cerut nimic? Realitatea zilnică, radiografiată cu scanerul moralității, ne arată că pe holurile spitalelor publice bântuie medici senini la față, cu zâmbete mefistofelice pe buze având buzunarea bucșite cu lei, dolari, euro, lire sterline și forinți.
Românii suferă de sindromul obedienței morbide, inoculată în matrița noastră comportamentală de la cucerirea Daciei, moment când Bicilis, un nemernic trădător dac, și-a vândut regele pentru un sac de sesterți de aur primit de la romani. Nu avem mândrie și nici demnitatea de a nu da și a nu primi, bani de care nu avem dreptul să beneficiem. Vrei mai mulți bani ca medic? lucrează după program și în privat, evident fără a face trafic de influență sau a sabota sistemul public, taxează pacienții și îmbogățește-te, fără a evaziona și minți sistemul fiscal. Este legal, este moral și nu trebuie să dormi cu frica unei vizite târzii sau la ora 6 am, cu colindători procurori și mascați înarmați, fără capră.
Cazul medicului/ medicilor din filiera de la Iași și Brașov îmi crează greață, silă și un sentiment de revoltă greu de explicat. Cu câte linguri mănâncă medicii corupți, câte camere trebuie să aibă vila ascunsă de ochii lumii, cu menajeră, bucătăreasă și grădinar. Cum poți să mai îmbraci zilnic halatul alb al purității umane, când dimineața îți vine să te scuipi în față privindu-ți nemernicia morală în oglindă. Cum poți afișa morga moralității pe holurile spitalului, când …tu știi că asistentele, infirmierele, brancardierii…ei toți, știu că iei mită la greu? Ar trebui să moară de rușine când trec printre oameni care îi urăsc sau pizmuiesc, pentru bunăstarea obținută prin minciună, hoție și fărădelege.
Nu pot să mai scriu de repulsie, mă sufoc și simt că mă cuprinde senzația de vomă. Domnule Tesloianu, refuz să vă acord titlul științific, ai crezut că ești mai deștept decât confrații Irinel Popescu, Mircea Beuran și Gheorghe Burnei, somități corupte în halate albe, jeguri umane strecurate cu pedepse hilare prin năvodul spart al justiției? Credeți că spiritul de castă, apartenența la oligarhia și elita analfabeților funcționali cu diplome, vă exonerează de principiile moralei creștine?
Pe români nu-i poți dezvăța de a da bani la ”domn/doamna doctor”. Așa au învățat de la părinți, așa și-au învățat copiii și o fac strângând din colon, împrumutându-se dacă e cazul, doar pentru a nu rămâne mai prejos de cumătrul sau vecinul de la etaj. Cât despre justiție, mi-ar plăcea să trăiască procurorul general petrescian din Duminica Orbului, care să ia la puricat averile ”distinsului” corp medical. Cu siguranță că ne-am alege cu sute de locuințe protejate, cămine geriatrice, centre sociale pentru persoanele cu dizabilități..
Distins corp sanitar românesc! medici, cadre medii, infirmiere, brancadieri, ambulanțieri și personal auxiliar, oare chiar nu ați auzit de medicul chirurg pediatru dr. Alexandru Pesamosca? Cel care într-o jumătate de secol a făcut circa 45 000 de operații, salvând de la infirmitate pe viață și de la moarte mii de copii, inclusiv pe cei considerați fără speranță și inoperabili de către alți medici? Ei bine, el a murit fără avere, într-o cămăruță de la mansarda Spitalului Marie Curie, înconjurat și îngrijit de personalul cu care a lucrat o viață. De aceea el a fost îngropat în curtea spitalului unde a muncit o viață și unde are un bust la care se uită cu respect, toți cei care mai au onoare și demnitate umană.
Boala cea mai grava, care macina societatea romaneasca, este lipsa caracterelor. (Nicolae Iorga)
