Măreția unei nații se constată în situațiile de criză, în momentele când provocările pun la încercare calitatea umană. Urmărind evenimentele care se derulează în Marea Britanie sunt copleșit de modul în care oamenii înțeleg să reacționeze ca indivizi și comunitate.
Din 8 septembrie, popoarele din Regatul Unit și tările Commonwealth-ului sunt în doliu. Ele nu au îngenunchiat și nici nu și-au smult hainele punându-și isteric țărână în cap. Nu au fost chemate bocitoarele și nici cohortele de preoți care să dea cu cădelnița prin mulțimile adunate. Britanicii au o demnitate specifică iar comportamentul lor din ultimele patru zile semnifică decența și onestitatea unor nații, care ”supuși” fiind, au așteptări și pretenții față de suverană și familia regală.
Crede-ți că brusc toate marile probleme și provocări de pe agenda socială au dispărut în Regatul Unit? Nici vorbă. Totul ține de cultura publică a britanicilor în care respectul față de monarhie și tradiții excede mojicia publică, oportunismul, bălăcăreala și violența verbală dâmbovițeană. Liderul opoziției critică pe primul ministru, deputatul din opoziție pe cel de la putere, pe teme majore și cu argumente dar fără a se omite nici un moment cutuma de adresare…”distinsul și onorabilul meu coleg”!
În antiteză, să ne reamintim de modul cum se comportă românii, în deliberativele locale, în Parlament sau la evenimente publice, când ținta atacurilor este băgat, scos, tras și trimis la origini chiar dacă sunt momente solemne, de protocol sau evenimentespeciale sau tradiționale. Au simțit-o recent președintele la deschiderea anului școlar și premierul la Țebea, momente în care chiar dacă discursurile acestora au fost mediocre sau penibile, nu meritau flagelarea publică.
Sigur că există diferențe majore între politicienii de profesie din democrațiile consolidate și ”dălcăușii” vocali din zona balcano-fanariotă dâmbovițeană. În primul rând, ai lor au absolvit Universitățile din Cambridge, Oxford, Harvard sau Yale în timp ce ai noștri au bacalaureatul luat la 40 de ani și licențe în ”ceva” la Româno-Americană, Ecologică sau Dimitrie Cantemir. Politicienii lor sunt supli, bărbieriți, eleganți și vorbesc liber în public, ai noștri sunt în majoritate covârșitoare obezi, cu trei gușe și două cefe, afișând stilul de tuns zero sau cesar iar ca model de barbă stubble, goatee, strap sau cheeks, nu că ei ar ști denumirile corecte. În plus, ai noștri citesc silabizând discursurile la prima lectură, cu bâlbe sau pauze semnificative nejustificate, confirmând tendința școlii românești spre fabricarea de analfabeți funcționali.
Până ce nu vom înțege că pentru a fi politician trebuie să fii cult, educat, manierat și capabil să vorbești liber, între noi și Marea Britanie va fi o diferență de ani și perfomanță, cel puțin egală cu domnia suveranei decedate.
”Diferenţa dintre o prostituată şi un politician român? Prima îţi oferă şi satisfacţii de banii primiţi!” (Oreste Teodorescu)
