Se aude un scremet intens și prelung. Mațul gros al românului este constipat, încărcat de slană, mămăligă, varză murată, colivă și pălincă. Lângă privata din fundul curții, doi câini răpciugoși se coțcăiesc cu ochii prin curțile vecine. Dar degeaba, căci pe ulița noroioasă și denivelată nu a mai trecut de mult un specimen mai tânăr sau de Doamne ajută. O stare de lehamite imensă se arăduiește peste așezări, sătenii visând în nopțile reci la facturi mai mici la curent sau gaz, lemne mai ieftine…fie și fără țîdulă.
În cotețe și acareturi bate vântul rece de iarnă, căci scroafele vor făta doar la mijlocul primăverii iar pe câmp e încă umed ca să ieși la o sapă și o poveste cu megieșii. Noroc cu crâșma pusă strategic în mijlocul așezării, să nu fie motiv de sfadă pentru cuscrul din deal ori finul din vale. Căci românii socializează, mai abitiri azi ca pe vremea lui Moromete, doar că acum nu se vorbește despre ce scrie în Dimineața, Mișcarea sau Curentul, despre Măria Sa ori oameni din politichie precum Gafencu, Negulescu, Mihalache ori conu Iorga.
Așezat în spatele tejghelei numită mai nou bar, crâșmarul își face socotelile și vede că a dat prea mult pe ”caiet”. Așa e mai ales iarna, mușterii având mai puțin ”mălai” cash, mai nou și la ăia cu pensie banii venind pe card, nu cu poștărița. Băgat în politică de tânăr, liderul de opinie local și-a început cariera cu țărăniștii, apoi a trecut la democrați, mai apoi la monarhiști, a adăstat fără rost pe la verzi, diaconești și la ăia cu trandafirii, fără să depășească, însă, condiția de reprezentant sătesc și mai apoi de consilier local. Acum cotizează la AUR, dar numa pentru că ăia de la județ au promis să-l pună candidat de primar. Mai ales că afacerile merg bine, de când o băgat și el trei mașinării din alea la care mai toți trag de un mâner, ca să vadă aliniate portocale ori struguri pe un ecran. Boală grea și fără leac de vreme ce și părintele mai trage câteodată spre seară, laolaltă cu directorul de la școală și ajutorul șefului de post.
Iar când poveștile par să lâncezească și capetele încep să se lase grele pe mese, patronul își saltă burdihanul și aruncă sămânță de vorbă, provocând pe câte unul bun de gură să-și dea cu părerea. ”Măi, ăla a lui Gligor de pe vale, ce zici tu… s-or cununa vara asta Ciolacu cu Ciucă, să avem de-o ciorbă țărănească?” Întrebarea este însoțită și de un ciocan de tărie de casă, motiv pentru Traian a Mitrului Măriii să se bage și el în vorbă. ”N-a fi nimica Nașule, că domnii din parlament încă nu s-au vrednicit să voteze legea cucurbeului, să poate Nicolaie să se zgâmboșeze legal cu Marcelu. Io cred că s-or îmbârliga mai iute Șoșoaca cu Simeonul și la toamnă vom avea botez și nuntă, așa cum e obiceiul mai nou. Și cu siguranță că bașoalda aia s-a duce la Cotroceni și l-a lăsa pe George la Victoria, că e mai zbanghiu și nu nădușeșete așa iute.” Discuțiile se animă, comenzile se repetă la caiet iar ”influențerul” își freacă mâinilem socotind ca la primăvară o să are și semene pe gratis iar la sapă poate să aleagă din polologul de datornici.
Nimic nou în viața publică din ultima sută de ani, cuvintele lăsate de geniul lui Eminescu fiind valabile și azi, chiar dacă România e crăcănată cu un picior în UE și cu altul în NATO, deo parte și de alta e linie schenghen.
”Sunt tot felul de „ciudaţi”, de românii mereu votaţi: hoţi, escroci, corupţi, tâlhari, trădători, vânduţi, şpăgari, cocalari, măgari, pungaşi, laşi, penali, puşcăriaşi, agramaţi, inculţi, mârlani, mincinoşi, vulgari, tirani, demagogi, neruşinaţi…Deghizaţi în democraţi.” (George Budoi)
Somogyi Attila
