Trăim un paradox periculos iar efectele nu vor dura doar patru ani, cât durează un ciclu electoral. România lui Eliade, Cantacuzino, Palade, Coandă, Iorga sau Enescu pare să fi dispărut în negura vremilor, locul lor fiind uzurpat de panglicari, papagali, hermafrodiți sau alte specii de cuvântatoare nevertebrate.
Comunismul ne-a distrus curajul de a face și a îndrăzni, în timp ce actuala democrație simulată ne învață cum să furăm, mințim, înșelăm, într-un cuvânt să fim parte a descurcărelii tipic românești, ridicată la rang de valoare națională perenă. În țara analfabetismului funcțional, în care copiii vor să fie fotbaliști tatuați, patroni de bet-uri sau escorte de lux, viitorul arată ca o ciupercă atomică declanșată de un dement parașutatt la Casa Albă.
Suntem ca o turmă de oi fără cioban, condusă de niște măgari gălăgioși loviți de streche, fără o direcție sau o destinație certă, adunătură jalnică de dobitoace docile, care bântuie dealurile subcarpatice în căutarea unui iluzoriu loc de pășunat. Vătafii vremurilor noastre, niște sămădăi obraznici cu fețe nebărbierite de palicari scăpați de la ocnele domnești, se bâlbâie scremut dar fălos, încercând să explice neamului de ce se scumpește motorina, apa, gazul, electricitatea sau kilogramul de porc.
Agramați și inculți ca niște cozi de topor, slugi obediente ale oligarhiilor occidentale, împopoțonați cu ceasuri scumpe și straie mirosind a curvășag și mită, majoritatea politicienilor noștri par teleportați din realitatea lumii interlope țigănești sau a serialelor imbelcilizante gen Clanul, Mangalița, Las Fierbinți sau Groapa. Ei sunt, spre nefericirea noastră, reprezentanții poporului o faună legitimată de votul băutorilor de bere la pet de 2,5 litri, mardeiașilor de cartier, divorțatelor frustrate și pensionarilor nostalgici care încă se închină icoanei lui Ceaușescu. Am un atac de panică și simt că fac holeră gândindu-mă la viitor, la schimbarea în decor a marelui ficus tăcut cu un șmecher barbugiu, o podăreasă sifilitică sau cu o cocotă masculină.
Cum este posibil să fim atât de nepăsători? Cu doar trei luni înainte de prima rundă electorală, aleșii neamului încă negociază dacă să comaseze, sau nu, alegerile, elaborând în puțul gândirii lor populiste, scenarii fantasmagorice alimentate de firme de consultanță străine. De ce nu au modificat legislația electorală acum doi ani? Sau măcar anul trecut? Nu știau că în 2024 avem patru, posibil cinci, deplasări ale vulgului la urne?
Starea de fapt e tipică pentru prima și a doua generație încălțată de politicieni, lideri de partide cu derogare de la studii, minimă pricepere și bun simț. Rezolvarea va fi tipic/neaoș românească, adică vor face nimic…sau cel mult vor trânti pe masă un ceaun de mămăligă făcută în pripă, ceva clisă prăjită, o ceapă zdrobită în pumn și câteva firmituri de brânză puturoasă de burduf. Cu o glajă de pălincă totul va fi bine, că doar n-a fi război…sau oare a fi?
”În politică proştii sunt preferaţi celor deştepţi, căci dau şefilor impresia de a fi mai fideli şi mai supuşi.” (Ion Cristofor)
Attila Somogyi
Foto: gorjeanul.ro
