Instanța Curții de Apel Cluj a decis anularea în parte a Hotărârii de Guvern 531/2021.

Curtea de Apel Cluj a pus astăzi, 15 iunie 2021, la dispoziția presei Sentinţa civilă nr. 166/2021 din data de 7 iunie 2021 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în dosarul care face obiectul cauzei cu nr. 350/33/2021, prin care s-a dispus anularea în parte a HG nr. 531/2021.

Mai jos, vă redăm ceea ce a reținut Curtea prin Sentința 166/2021. Facem precizarea că, această Sentință nu este una definitivă, ci poate fi contestată în termen de 15 zile. Dacă se va face recurs, cauza se va judeca la Înalta Curte de Casație și Justiție.

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECŢIA A III-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL (…)

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii X.X. şi X.X. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI şi intervenientul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, având ca obiect anulare acte administrativ cu caracter normativ HG nr. 531/12.05.2021.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reclamanţii X.X. şi X.X. şi pentru intervenientul MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, reprezentant convenţional consilier juridic X.X., cu delegaţie de reprezentare depusă în şedinţă publică, lipsind pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI. (…)

Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reține următoarele considerente:

Prin HG nr. 531/10.05.2021 Guvernul României a dispus prelungirea stării de alertă pe teritoriul României începând cu data de 13.0.52021 precum și stabilirea măsurilor ce se aplică pentru combaterea și prevenirea pandemiei de COVID 19. Ulterior acest HG a fost modificat și completat prin Hotărârea 550/14.05.2001, Hotărârea 580/27.05.2021 și Hotărârea 615/03.06.2021.

În esență, Guvernul a hotărât prelungirea cu 30 de zile începând cu data de 13.05.2021 a stării de alertă pe întreg teritoriul țării instituită prin HG 394/2020 și HG ulterioare, stabilind pe durata stării de alertă măsurile de prevenire și control al infecțiilor cu coronavirusul SARS COV 2, condițiile concrete de completare a acestor măsuri, precum și instituțiile publice care pun în aplicare, care urmăresc respectarea aplicării măsurilor pe durata stării de alertă, prevăzute în măsuri pentru creșterea capacității de răspuns şi măsuri pentru diminuării impactului tipului de risc.

Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne în calitate de pârât și respectiv intervenient au invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile, excepție care a fost respinsă în ședința publică de către instanță, pe motivul că acest act administrativ normativ și-a început efectele, iar obligațiile instituite de acest act sunt în vigoare astfel încât față de prev. art. 7 din Legea 554/2004 și față de termenul scurt în care actul administrativ normativ își produce efectele o plângere prealabilă nu este impusă de Legea 554/2004 și nu este necesară neputând avea un efect practic concret.

În privința lipsei interesului de a promova cererea de anulare a HG 531/2021 astfel cum a fost modificată și completată, pârâtul și intervenientul au arătat că reclamanții nu probează existența încălcării dreptului lor legitim privat după care să susțină în sprijinul cererii și vătămarea interesului public ce decurge din actul administrativ atacat.

Prevederile art. 8 alin. 1 indice 1 din Legea 554/2004 menționează într-adevăr această teză și anume că persoanele fizice și juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public, numai în subsidiar în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat.

Curtea observă că prin acțiunea formulată și precizată reclamanții au invocat interesul legitim public în sensul că aceste Hotărâri de Guvern care instituie starea de alertă menținută prin prelungiri consecutive de guvern nu mai constituie un mijloc adecvat pentru gestionarea pandemiei și că se restrâng drepturi fundamentale contravenind art. 53 din Constituție având în vedere că restrângerea nu este proporțională și nici necesară la situația concretă. Totodată au invocat interesul legitim privat constând în aceea că, condițiile impuse pentru a putea participa la activități culturale și sportive i-au împiedicat să participe și îi împiedică în continuare, ceea ce încalcă dreptul reclamanților de a beneficia și de a li se permite accesul în aceste locuri publice.

Potrivit art. 2 alin. 1 lit. p din Legea 554/2004 prin interes legitim privat se înțelege posibilitatea de a pretinde o anumită conduită în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil prefigurat. Această definiție conduce la instanța la concluzia că prin acțiune s-a invocat atât interesul legitim public cât și cel privat, având în vedere că  prin dispozițiile art. 1 lit. e pct. VI și lit. f din Ordonanța 137/2000 a Guvernului României se consideră că dreptul de a lua parte în condițiile de egalitate la activități culturale și sportive și dreptul de acces la toate locurile destinate folosinței publice sunt drepturi ocrotite în mod special, fiind considerată discriminare orice deosebire, excludere sau preferință pe orice bază și criteriu care au ca scop și efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor recunoscute de lege.

Curtea consideră că reclamanților nu li se poate pretinde să dovedească faptul că într-o instituție de cultură sau la un eveniment sportiv li s-a refuzat accesul fiind evident că în lipsa dovezilor prev. de art. 3 indice 1 alin. 4 din Anexa 2 al HG 531/2021, reclamanții nu ar fi putut participa la astfel de evenimente.

Din această perspectivă, Curtea consideră că excepția lipsei de interes trebuie respinsă, reclamanții invocând încălcarea interesul legitim public care decurge logic din interesul legitim privat.

Referitor la excepția lipsei de obiect  Curtea va reține că deși inițial au fost invocate motive de nelegalitate a unor măsuri care, ca urmare a modificărilor survenite ulterior prin hotărâri de guvern nu au fost menținute, aceasta nu face lipsită de obiect acțiunea deoarece chiar dacă măsuri ca purtarea măștii de protecție în spații deschise, interzicerea oricărei petreceri în spații private și interzicerea circulației în intervalul 22⁰⁰-05⁰⁰ au fost înlăturate, starea de alertă a fost menținută și participarea cetățenilor la evenimente sociale, culturale sau sportive a fost condiționată, iar reclamanții și-au precizat acțiunea în acest sens.

În ceea ce privește prelungirea stării de alertă pe teritoriul României, Curtea observă că, Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenției a elaborat un document intitulat Analiza factorilor de risc iar prin Hotărârea Comitetului Național pentru Situații de Urgență nr.26/2021 s-a propus prelungirea stării de alertă și măsurile aplicate pentru combaterea pandemiei de COVID19. Aceste documente atestă evoluția cazurilor confirmate cu acest virus și amploarea epidemiei, situație în care a impus prelungirea stării de alertă cu toate că ulterior Guvernul a relaxat măsurile impuse observând descreșterea cazurilor confirmate cu acest virus.

Prin urmare, instituirea acestei stări de alertă a fost justificată întrucât aceasta reprezintă conform art. 2 din Legea 55/2020 răspunsul la o situație de urgență, de amploare și intensitate deosebită determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar. Potrivit art. 3 alin. 2 din Legea 55/2020 starea de alerta poate fi prelungită ori de câte ori analiza factorilor de risc indică necesitatea menţinerii răspunsului amplificat pentru o perioada de timp suplimentară.

Referitor la ordinele care subzistă încetării efectelor hotărârilor de Guvern anterioare, Curtea nu este sesizată cu o acţiune vizând legalitatea acestor acte astfel că va înlătura  motivul de nelegalitate invocat.

Așa cum arată atât articolul 2 din Legea 55/2020 cât și preambulul legii, măsurile restrictive trebuie însă să fie cu caracter esențialmente temporar, gradual, proporțional cu gravitatea manifestată a epidemiei, necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la viață, integritate fizică și sănătate, în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atinge altor drepturi și libertăți fundamentale.

Suplimentar normelor de tehnică legislativă prevăzute în Legea 24/2000 ,articolul 7 din Legea 55/2020 a stabilit conţinutul Hotărârilor prin care se stabileşte sau se prelungeşte starea de alertă.

Astfel, Hotărârile de Guvern trebuie să cuprindă baza legală ,perioada stării de alertă, măsuri pentru creşterea capacităţii de răspuns, asigurarea rezilienţei comunităţilor şi diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condiţiile concrete de aplicare şi destinatarii acestora ,instituţiile şi autorităţile care pun în aplicare şi urmăresc respectarea aplicării măsurilor. Ca atare masurile pentru diminuarea impactului tipului de risc cum este aceea prevăzută la articolul 5 alin 3 litera a trebuie să se încadreze într-o măsură pentru asigurarea rezilienţei comunităţilor aşa cum este aceea menţionată la art. 5 alin. 2 litera d din Legea 55/2020.

Potrivit măsurilor pentru asigurarea rezilienței comunităților art. 3 indice 1 al HG 531/2021 astfel cum a fost modificată de hotărârile de guvern ulterioare, se arată că  în condițiile art. 5 alin. 2 lit. d din Legea 55/2020 este permisă participarea la una din activitățile prevăzute în Anexa 3 art. 1 pct. 5, 6 și 12 numai a persoanelor care se află în una dintre următoarele situații: sunt vaccinate împotriva virusului SARV COV 2 și au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, prezintă rezultatul negativ al unui test nu mai vechi de 72 de ore, prezintă rezultatul negativ certificat al unui teste antigen rapid nu mai vechi de 48 de ore, se află între perioada cuprinsă între a 15 zi și a 90 zi ulterioară confirmării cu Sars Cov 2.

Potrivit art. 5 alin. 2 lit. d din Legea 55/2020 invocat de HG, măsurile pentru asigurarea rezilienței sunt măsuri de protecție a vieții și pentru limitarea efectelor tipului de risc produs asupra sănătății persoanelor, inclusiv instituirea carantinării sau izolării la domiciliu. Măsurile pentru diminuarea impactului de risc potrivit art. 5 alin.3  litera a din Legea 55/2020 sunt restrângerea sau interzicerea organizării și desfășurării unor demonstrații, procesiuni, concerte sau altor tipuri de întruniri în spații deschise precum și cele de natura culturale, științifice, sportive sau de divertisment în spații închise.

Activitățile restricționate de art. 3 indice 1 din Anexa 2 sunt enumerate la  art. 1 pct. 5 din anexa 3 astfel : în spațiile deschise competițiile sportive se pot desfășura cu participarea spectatorilor până la 25% din capacitatea maximă a spațiului. Dispoziția reiterează permiterea participării doar în condițiile menționate în art. 3 indice 1 alin. 1 din Anexa 2.

Pct. 6 arată că în spațiile închise competițiile sportive se pot desfășura cu participarea spectatorilor până la 25% din capacitatea maximă a spațiului și cu îndeplinirea condițiilor arătate și mai sus.

De asemenea pct. 12 se referă la evenimentele culturale în aer liber care sunt permise numai cu participarea a cel mult 1000 de spectatori cu asigurarea unui spațiu de 2 m² pentru fiecare, precum și cu purtarea măștii de protecție și doar în condițiile menționate de art. 3 indice 1 alin. 1.

Articolul 3 indice 1 alin. 2 din Anexa 2 a HG 531/2021 permite participarea la una dintre activitățile prev. în Anexa 3 alin. 1 pct. 7 numai a persoanelor care se află în una din următoarele situații: sunt vaccinate împotriva virusului SARS COV 2 și au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PC nu mai vechi de 72 de ore, prezintă rezultatul negativ certificat al unui test antigen nu mai vechi de 48 de ore.

Articolul 1 pct. 7 din Anexa 3 prevede că, competițiile sportive se pot desfășura pe teritoriul României cu participarea spectatorilor peste 25% din capacitatea maximă a spațiului. De asemenea, subliniază peste dispozițiile art. 3 indice 1 alin. 2 că persoanele care nu sunt vaccinate nu pot participa cu toate că prezintă rezultatul negativ al unui teste RT-PC nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui teste antigen rapid nu mai vechi de 24 de ore, decât dacă se vaccinează la intrarea în incinta locului unde se desfășoară competițiile sportive.

Prin urmare, în Anexa 3  din HG la Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc este adăugată o măsură de reziliență contrară celei menționate în art. 3 indice 1 alin. 2  din anexa 2 privitor la măsuri de reziliență.

Referitor la art. 3 indice 1 alin. 3 din anexa 2 acesta permite participarea la una dintre activitățile prev. în Anexa 3 art. 6 pct. 2 și 4 respectiv art. 10 pct. 4 numai a persoanelor care sunt vaccinate și au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare. Aceste activități menţionate la  art. 6 pct. 2 privesc activitatea cu publicul al operatorilor economici de tipul restaurantelor și cafenelelor în interior și pe terase până la capacitatea maximă și în intervalul ora 05-24 în localitățile unde incidența cumulată la 14 zile este mai mică sau egală cu 3 la mia de locuitori, dacă toate persoanele sunt vaccinate pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare.

Articolul 6 pct. 4 se referă la activitatea restaurantelor și cafenelelor, al pensiunilor, hotelurilor sau alte unități de cazare care pot primi clienţi  până la capacitatea maximă dacă toate persoanele sunt vaccinate pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare. Art. 10 pct. 4 privește activitatea cu publicul a operatorilor economici care desfășoară activitate în spații închise în sălile de sport sau fitness unde este permisă intrarea până la capacitatea maximă in localitățile în care incidența este mai mică sau egală cu 3 la mia de locuitori cu asigurarea unei suprafeţe de minim 4 metri patrati dacă toate persoanele sunt vaccinate și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare.

Curtea observă că în anumite situații participarea publicului a fost limitată în sensul restrângerii participării publicului până la 25% din capacitatea maximă a spațiului și cu toate că această participare a fost restrânsă s-au impus noi condiții pentru diminuarea impactului tipului de risc chiar dacă aceste condiții nu sunt menționate în prev. art. 5 alin 3 lit. a din Legea 55/2020. De asemenea, la pct. 7 restrângerea este amplificată de o nouă măsură de reziliență la măsura diminuării impactului de risc fiind condiționată participarea doar de vaccinare, aceeași situație fiind permisă și în activitățile prev. în art. 6 pct. 2 și 4 din Anexa 3 și în art. 10 pct. 4 din Anexa 3.

Este de remarcat că în România vaccinarea nu este obligatorie, nefiind adoptată o lege în acest sens și că deși hotărârea de guvern este menită să pună în executare o lege ,prin măsurile pentru asigurarea rezilienței comunităților și pentru diminuarea impactului tipului de risc a adoptat prevederi care conduc la excluderea persoanelor nevaccinate de la activitățile sportive, culturale sau sociale.

Se observă că posibilitatea prezentării testului RT-PCR sau a testului antigen rapid certificat este menționată doar în 3 din activitățile permise, dar și în acestea indirect se ajunge la situația în care persoanele care doresc să participe la aceste activități să fie nevoite să se vaccineze.

Dincolo de aspectul general benefic al vaccinului, foarte multe persoane din cauza convingerilor religioase sau a stării de sănătate nu pot recurge la măsura vaccinării și prin urmare sunt excluse de la toate activitățile sportive, culturale, sociale permise de hotărârea de guvern. De asemenea, la momentul adoptării hotărârii, salariul mediu net în România era de aproximativ  3.500 de lei fără să vorbim de venitul minim pe economie și de faptul că există persoane care nu au nici măcar acest venit. Or, efectuarea unui test RT-PCR sau a unui test antigen rapid trebuie să se realizeze la un laborator medical care să certifice exactitatea rezultatului testului și cum aceste teste nu sunt gratuite foarte multe persoane nu vor avea posibilitatea financiară să efectueze acest test și prin urmare vor fi nevoite să recurgă la vaccin care este gratuit pentru a putea participa la aceste activități.

Constrângerea pe calea unei hotărâri de guvern cu măsuri provizorii reluate prin alte hotărâri de guvern de prelungire a acestor măsuri conduce la permanentizarea acestei situații și la înlocuirea unei legi în acest sens cu o hotărâre de guvern care să ia măsuri privitoare la obligativitatea vaccinării populației.

Astfel, art. 34 din Constituţie prevede că dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat, statul fiind obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei sau sănătăţii populaţiei  iar organizarea asistenţei medicale, controlul exercitării profesiilor medicale şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc prin legi.

Totodată, nu există nici un studiu care să conducă la concluzia necesității instituirii acestor măsuri suplimentare de excludere și la lipsa oricărei importanțe a faptului că un număr mare de persoane a făcut boala și este imunizată prin efectul bolii.

În ceea ce privește măsurile de la art. 1 pct. 13, 18, 20, 22, 27 și de la art. 6 pct. 9 din Anexa 3 a hotărârii de guvern, Curtea remarcă că în Anexa 2 nu sunt prevăzute măsuri de reziliență cu privire la aceste activități și cu toate acestea participarea este permisă doar pentru persoanele vaccinate cu excepția pct. 27.

Or, aceste activități sunt la pct. 13 organizarea și desfășurarea în aer liber a spectacolelor, concertelor, festivalurilor sau altor evenimente culturale, pct. 18 – organizarea de evenimente private până la capacitatea maximă a spațiului cu asigurarea unei suprafețe de minim 4 metri pentru fiecare persoană, pct. 20 – organizarea de instruire și workshopuri pentru adulți cu un număr de participanți mai mare de 70 de persoane în interior, și mai mare de 200 de persoane în exterior cu asigurarea unei suprafețe de 2 metri pentru fiecare persoană, pct. 22 – organizarea de conferințe cu un număr de persoane mai mare de 100 de persoane în interior cu asigurarea unei suprafețe de 2m² pentru fiecare persoană.

De asemenea, art. 1 pct. 27 se referă la festivitățile organizate în spații deschise prilejuite de terminarea anului școlar cu participarea personalului didactic, al elevilor și al aparținătorilor.

Art. 6 pct. 9 se referă la activitatea în baruri, cluburi și discoteci permisă fără a depăși 50% din capacitatea maximă a spațiului dacă toate persoanele sunt vaccinate împotriva virusului SARS COV 2.

Suplimentar motivului de nelegalitate observat de Curte în sensul menționării condiției de restrângere doar ca măsură de diminuare a impactului tipului de risc fără a fi inclusă ca măsură de rezilienţă se observă că toate aceste activități sociale se referă la vaccinare ca o condiție suplimentară incidenței cumulate la 14 zile mai mică sau egală de 3 la mia de locuitori, asigurării suprafeței minime, purtării măștii de protecție, astfel încât scopul nu mai este protejarea sănătății asigurată deja prin măsurile impuse anterior ci obligarea persoanelor la vaccinare.

Or, vaccinarea deși este în măsură să contribuire la creșterea imunității persoanelor vaccinate nu poate garanta așa cum nu pot garanta nici testele de tipul RT-PCR sau testul antigen în mod cu totul cert că persoanele respective  nu sunt purtătoare al virusului SARS COV2.

Abuzul de drept este reliefat de  articolul 1 pct. 7 din anexa 3 contrazicând din nou scopul acestor dispoziții pentru că și în ipoteza existenței unui test negativ persoanele trebuie să se vaccineze la intrarea în incintă unde se desfășoară activitățile sportive.

Vaccinarea așa cum arată chiar hotărârea de guvern are relevanță doar în ipoteza în care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare, or impunerea vaccinării la intrarea în incinta arenei sportive poate fi periculoasă pentru viața și sănătatea acestor persoane, deoarece în anumite situații vaccinul poate avea și efecte negative amplificate de atmosfera competiției sportive la care participă acești spectatori vaccinați la intrarea în incință.

Un alt aspect, în care drepturile și libertăților persoanelor sunt încălcate îl constituie activitatea de la art. 1 pct. 27 din anexa 3 unde festivitățile prilejuite de terminarea anului școlar au loc cu participarea personalului didactic, al elevilor și al însoțitorilor. Or, elevii pot fi însoțiți de părinți, bunici sau rude apropiate cum ar fi frații acestora cu care de obicei locuiesc sau în cazul copiilor chiar învaţă la aceeaşi şcoală și care pentru a participa la o ocazie unică în viață pentru sărbătorit sunt nevoiți fără nicio justificare să se vaccineze, să facă un test RT-PCR care pentru un copil poate fi invaziv și traumatizant sau să facă un test antigen rapid, sau  să se afle în perioada între a 15 și a 90 zi ca urmare a infectării cu SARS COV 2. Cu excepția ultimei situații toate aceste condiționări sunt nerealiste și superflue întrucât se referă la persoane apropiate care locuiesc împreună cu copii de regulă și pentru care  participarea ar trebui permisă fiind o situație mai gravă înghesuirea acestor părinți şi frați la poartă decât permiterea accesului cu asigurarea distanțării și a măștii de protecție.

De altfel, și operatorii economici și organizatorii de astfel de evenimente sociale  sunt îndemnați să ocupe capacitatea maximă a spațiului deţinut dar cu condiția ca toate persoanele să fie vaccinate. Dacă acest lucru s-ar întâmpla persoanele nevaccinate ar fi oprite de portari sau chelneri, deci de niște persoane care nu desfășoară o funcție publică să intre in locuri unde se desfășoară activități publice, în scopul maximizării eficienței economice a operatorilor economici.

Aceste prevederi sau practici aparent neutre dezavantajează și discriminează persoanele nevaccinate care la acest moment sunt majoritatea populației țării.

Așa cum s-a arătat mai sus atât legea care dă abilitatea guvernului să emită hotărâri în acest domeniu  ,Legea 55/2020 cât și Ordonanța 137/2000 se referă la măsuri care trebuie luate în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței altor drepturi și libertăți fundamentale cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile.

Hotărârea de guvern este un act unilateral cu caracter normativ emis în regim de putere publică în vederea executării legii neputând însă să o substituie și să emită pe această cale norme cu putere de lege, deoarece ar trece în atribuțiile legislative ale Parlamentului.

În calitatea sa de act administrativ normativ hotărârea de guvern este prezumată că respectă principiul legalității și ca atare trebuie să fie conformă cu ordonanțele, legile și Constituția României.

În cazul de față, aceste dispoziții din HG nu sunt conforme cu Ordonanța 137/2020 şi cu Legea 55/2020 mai sus examinate deoarece încalcă limitele competenței prev. de lege, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, stabilind cu exces de putere alte măsuri pentru asigurarea rezilienței comunităților și pentru diminuarea impactului de risc decât cele la care se referă legea realizând o restrângere nejustificată a drepturilor cetățenilor prin depășirea scopului urmărit și propus de protejare a sănătății populației, stabilind discriminatoriu și cu atingerea drepturilor sau libertăților cetățenilor ,activități la care pot participa doar o anumită categorie de cetățeni stabilind măsuri care nu sunt proporționale întrucât urmăresc substituirea prin hotărârea de guvern a unei legi privind obligativitatea vaccinării.

Chiar dacă nu menționează expres obligativitatea tuturor persoanelor la vaccinare hotărârea de guvern discriminează fără a fi necesar în scopul asigurării sănătății populației prin dezavantajarea categoriei persoanelor nevaccinate care aşa cum s-a arătat mai sus reprezintă majoritatea populației României.

Art. 15 alin. 1 din Constituție stabilește că cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea, iar art. 16 alin. 1 din Constituţia României arată că cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice fără privilegii și fără discriminări. Or, Curtea Constituțională a arătat în deciziile sale că nesocotirea principiului egalității în drepturi are drept consecință neconstituționalitatea privilegiului sau a discriminării și că neconstituționalitatea privilegiului impune eliminarea privilegiului nejustificat acordat.

Instanțele de contencios administrativ nu sunt puse să examineze constituționalitatea legii ci conformarea de către actele administrative la principiul legalității si pe cale de consecinţă eliminarea dispoziţiilor care intră în conflict cu normele legale.

Prin urmare, Curtea în baza prev. art. 18 din Legea 554/2004 va admite în parte acțiunea anulând dispozițiile mai sus arătate ce încalcă dreptul cetățenilor de a lua parte în condiții de egalitate la activități și de a avea acces la toate locurile și folosinței destinate, arătând că aceste dispoziții discriminatorii nu sunt justificate obiectiv de un scop legitim atât timp cât există metode de atingere a scopului asigurării sănătății populației prevăzute chiar în actul administrativ normativ atacat care ar fi suficiente să asigure scopul propus.Va menţine celelalte dispoziţii ale acestor articole. Având în vedere soluţia de admitere în parte a acţiunii va respinge cererea de intervenţie formulată de Ministerul Afacerilor Interne.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepțiile lipsei de interes a reclamanţilor şi lipsei de obiect a acţiunii.   

Admite în parte acțiunea formulată şi precizată de reclamanţii X.X. şi X.X., cu domiciliul procesual ales în … în contradictoriu cu GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în Municipiul Bucureşti Piaţa Victoriei nr.1 ,Palatul Victoria.

Respinge cererea de intervenţie în favoarea pârâtului GUVERNUL ROMÂNIEI de către MINISTERUL AFACERILOR INTERNE, cu sediul în București, P-ța Revoluției nr. 1A, sector 1.

Anulează în parte HG nr. 531/2021 astfel cum a fost modificată de HG nr. 580/2021 în privinţa următoarelor dispoziţii: Anexa 2 art. 3 ind. 1 iar la Anexa 3 articolul 1 pct. 5, 6, 7, 12, 13, 18, 20, 22, 27 şi art. 6 punctele 2, 4, 9 doar în privinţa condiţionării participării de prezentarea dovezilor menţionate la art. 3 ind. 1 al anexei 2.

Menţine celelalte dispoziţii ale acestor articole.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi 07.06.2021 prin punerea soluției la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.