Mineritul, activitate de baza a locuitorilor din Baia Sprie, și-a scris în timp propriile file de istorie.

IOAN MIHALI DE APSA a consemnat: ,,Autoritățile maghiare au atras fruntasii romanilor maramureseni, facandu-le danii domeniul regal”.

În secolele XIII-XIV minerii coborau în galerii prin alunecare, folosindu-se de un șort de piele, își luminau locul de lucru sub un opaiț în care ardea ulei de rapiță.

Din secolul al XVII-lea, pentru iluminatul în subteran s-a început folosirea lămpii cu carbit, iar mai târziu, către finele secolului al XIX-lea a apărut lampa electrică. Minereul era cărat în coveți de lemn și scos la suprafață în saci de piele de bivol fie cu ajutorul scripeților, fie cu ajutorul cailor.

În secolul al XVI-lea au apărut primii vagoneți din lemn, iar în anul 1435 în Baia Sprie are loc prima mișcare a lucratorilor minieri în urma căreia li s-a promis alegerea unui primar din rândurile lor plus înlesnirile revendicate.

În anul 1452 Iancu de Hunedoara a dăruit vama mineritului – BISERICII din localitate, drept recompensă pentru orga trimisă în Ungaria la cetatea Zolyom, fapt care a asigurat acumularea de imense bogății pe mai multe secole.

În anul 1461 a avut loc o demonstrație la Baia Sprie, după ce autoritățile au impus unui tânăr miner să intre în oaste, deși lucratorii din mine erau scutiti de serviciul militar.

În anul 1523 Ludovic al II-lea a scutit locuitorii orasului de plata urbei (urbura era plata pe care o plăteau minerii visteriei regale).

50 de ani mai târziu, a fost emis un regulament referitor la orașul Baia Sprie prin care ziua de muncă era stabilită la 10 ore pentru lucrătorii din galerii și la 11 ore pentru lucratorii de la steampuri.

În 1576 minele din Baia Sprie sunt arendate de Stefan Batori baronului Felician Herbestein.

În anul 1627 s-a folosit pentru prima dată, în minele din Baia Sprie, praful de puscă, … DETALII ÎN LINK Istoricul mineritului în orașul Baia Sprie