Cred că cea mai mare problemă a României de azi nu e nici inflația, nici criza financiară, energetică sau socială, ci polarizarea extremă și fracturarea societății, alimentate direct de la tribuna politicii.

Că partidele se ceartă pentru putere nu e o noutate și face parte din spectacolul democratic. Însă când această ceartă coboară în stradă, în birouri, în blocuri și ajunge să despartă frați, vecini sau colegi de o viață, problema devine una extrem de gravă. Când diferențele de opinie nu mai nasc dezbateri, ci amenințări, mesaje morbide și ură pură, democrația începe să respire artificial.

Cei mai în vârstă își aduc aminte de vremurile în care adversarii politici erau invitați „la pușcărie” și în care se striga în piețe „moarte lor”. Cei care cred că radicalizarea și logica lui „doar noi suntem poporul, ceilalți trebuie distruși” sunt manifestări normale într-o societate liberă ar trebui să facă un exercițiu de memorie. Sau o vizită la Memorialul Sighet. Acolo se vede cel mai clar unde duce orbirea ideologică și convingerea că cel care nu e de acord cu tine nu are dreptul să existe.

Democrația nu e perfectă, dar e cea mai bună formă de guvernare pe care o avem. Iar cei care au luptat, cu prețul vieții, pentru democrația și libertatea noastră erau gata să moară pentru dreptul nostru de a nu le da dreptate. Astăzi, unii cred pe dos.

E grav. Și e grav nu pentru că scade sau crește un partid în sondaje, ci pentru că scad democrația, încrederea și se răcesc relațiile dintre oameni.

Orice crize pot fi rezolvate cu măsuri bune și oameni potriviți. Dar o țară fracționată, cu un nivel crescut de ură, cine și cum o s-o repare? Ne asumăm să fim generația care lasă moștenire o țară complet ruptă în bucăți?

Senator de Maramures, Sorin Vlasin