Baia Sprie, orașul mic și cochet de la poalele munților Gutâi avea, în vremea copilăriei mele, primăvara, mirosul inconfundabil al florilor de salcâm. Nu știu câți salcâmi au mai rezistat timpului, sau dacă pe malul râului Săsar mai crește soc sau dacă băisprienii mai pot găsi lângă case zone verzi cu mult măcriș și flori de păpădie, dar știu că cele mai bune delicii ale copilăriei mele au fost clătitele cu flori de salcâm proaspăt culese și socata dulce-acrișoară.

Dincolo de parfumul lor îmbătător, florile de salcâm (ceai, infuzie, decoct) sunt cunoscute și pentru numeroasele proprietăți terapeutice pe care le au: efect antidepresiv (efect relaxant, utile în cazul migrenelor), efect antitusiv (expectorant), efect în combaterea constipației și pentru acțiunea lor de adevărat pansament natural utilizat în gastritele hiperacide.

Infuzia sau decoctul de floare de salcâm combate colicile abdominale și esofagita de reflux. Mai este recomandat pentru efectul calmant în diverse tipuri de durere – reumatismale, dentare sau de stomac. Ceaiul de salcâm se recomandă și pentru uz extern, în arsuri, plăgi sau ulcerații cutanate.

Mierea de salcâm este printre cele mai apreciate tipuri de miere de albine, de asemenea cu proprietăți terapeutice. Aceasta are un conținut ridicat de proteine, săruri minerale, vitamine și aminoacizi, fiind un excelent tonic. Mierea de salcâm e un bun detoxifiant și ajută la menținerea sănătății ficatului. Are, la fel ca și florile, o acțiune laxativă, fiind utilă în cazurile de constipație. Reglează funcțiile digestive și are un puternic efect antimicrobian, fiind folosită cu succes împotriva durerii în gât, a tusei, și a inflamațiilor cavității bucale asociate cu boli infecțioase.