Rinită, conjunctivită și uneori astmul bronșic sunt boli ale căror manifestări sunt cel mai „vehement” prezente afară, în parc și la „iarbă verde” și mult mai atenuate, chiar absente, departe de expunerea la alergeni de tipul polenului, în locuințe.

Caracteristic, simptomele apar la nivelul organelor poartă de intrare a polenului în organism: strănut în salve, inflamația (înroșirea mucoaselor de la nivelul nasului și a ochilor), rinoree (secreție nazală apoasă, abundentă), obstrucție nazală (nas înfundat), prurit (senzația de mâncărime la nivelul nasului, feței și al ochilor; poate apare și în gât și urechi și este simptomul cel mai tipic de alergie).

Uneori, mai ales în cazul alergiilor vechi, netratate corespunzator sau în cazul unor alergeni foarte agresivi apar inclusiv manifestări de astm: tuse, greutate în respirație (în special în a da aerul afară din piept), wheezing (șuierat sau hârâit ce se aude la respirație) și senzația de opresiune toracică.

Tratament simptomatic (care controlează boala, nu o vindecă) sau tratament etiologic sunt recomandate de către medic!
Măsuri adjuvante, folositoare în alergia la polen, pot fi aplicate de către fiecare dintre noi și au rolul de a reduce contactul cu alergenul sau de a reduce cantitatea lui în mediul ambiental.

În acest sens pot fi utile: folosirea de purificatoare de aer, cu sau fara sistem de ionizare a aerului, filtrele HEPA montate la instalațiile de aer condiționat din locuințe și mașini, înlăturarea cât de des este posibil a alergenului depus prin spălarea cu apă a feței și spălături nazale cu apă de mare sau ser fiziologic („dușuri saline”), purtarea ochelarilor de soare în scop de protecție a ochilor împotriva polenului, îndepărtarea covoarelor, draperiilor, mobilierului tapițat cu materiale care pot reține alergeni etc.