În ziua de 12 martie sunt prăznuiți Sfinții Teofan Mărturisitorul și Simeon Noul Teolog. Cine sunt ei și ce au făcut remarcabil nu face obiectul acestei scrieri. Dar, fiind și marți, o zi cu trei ceasuri rele, se poate afirma că startul competiției electorale 2024 nu este de bun augur, românii urmând să devină victime în capcana marii manipulări, plătită din bani publici.
Este deja o certitudine că avem cei mai mediocrii și penibili candidați din ultimii douăzeci de ani. Chiar dacă listele încă nu sunt finalizate, presa aservită lansează informații și sondaje în valuri privind candidații, încercând să inducă nu doar un sentiment de stabilitate și responsabilitate, ci și argumente viabile că merită milioanele pompate în dezinformarea neamului. Noile reglementări privind propaganda publică nu vor rezolva problema, în precampania electorală începând deja plățile la negru, către candidați, partide și jurnaliștii implicați.
Ce se întâmplă cu marile partide, de unde își recrutează candidații, ce blestem s-a lăsat asupra noastră, ca să fim nevoiți să suportăm cea mai incompetentă guvernare posibilă? Partidul Social Democrat a avut de-a lungul timpului câțiva lideri remarcabili. Majoritatea bandiți și derbedei politici dar au existat și personalități care aveau cel puțin un cv acceptabil și nu falsificat și câteva competențe vizibile. După eșecul Dragnea și Dăncilă, am sperat ca marele partid să-și revină adoptând o altă politică de promovare a cadrelor. Dar să defilezi cu un ”nimeni” gen Ciolacu, este sinonim cu o sinucidere asistată. Un asemenea om ajuns președinte de partid este o dovadă clară a crizei interne de personalități. Cum să ajungă președintele României un individ agramat, semianalfabet, un tip care sfidează chiar și standardele de mediocritate balcano-fanariote! Social-democrații chiar au luat-o razna, partidul fiind reprezentat de exponenții noii ”descurcăreli” rurale, niște nulități incapabile să rostească cinci fraze într-un discurs, fără să citească de pe hârtie.
Nici liberalii nu sunt pe val, președintele de partid actual avansat în funcție cu derogare, fiind un exemplar capabil să vorbească liber în public, doar utilizând colecția de onomatopee ale alfabetului român.
Nici ceilalți lideri național nu sunt mai ”alduiți”, salvatorii României fiind ocupați cu talibanizarea partidului și autodevorarea liderilor, suveraniștii din AUR defilează cu foștii dălcăuși ai galeriilor violente iar avocata rebelă se manifestă cu obrăznicie și un tupeu tipic de Ferentari, negând orice altă autoritate decât cea putinistă. Doar fracțiunea maghiară udemeristă pare mai ”ipen”, partidul balama fiind convins că țara nu se poate guverna fără aportul sau susținerea lor.
Va fi interesant de urmărit evoluția candidaților locali, mai ales că dezinformarea este deja în vogă, un ziar aflat sub suspiciuni rezonabile de onorabilitate dând azi ca primul în sondajele online, un personaj ale cărui merite sunt discutabile și contradictorii. Un lucru este cert, vor fi caractere mânjite, orgolii înfrânte, imagini spulberate, credibilități anulate, toate pe fondul unor înțelegeri făcute atât la București cât și la Baia Mare, evident în cârciumile unde se fac și se desfac înțelegeri oneroase.
„Dacă votul nostru ar putea schimba ceva, nimeni nu ne-ar mai lăsa să votăm.” (Mark Twain)
Somogyi Attila
