Editorial: O dramă orweliană urbană! Partea II

“Animalele sunt doar ilustrarea virtuţilor şi viciilor noastre...reflecţii vizibile ale sufletelor noastre...” (Victor Hugo)

Nu credeam ca prima parte a editorialului va genera atât de multe controverse. Statisticile spun că interesul pentru acest gen de produs media este mult mai redus decât pentru articolele de tip tabloid, subspecia 112, în care aflăm că amantul unei femei infidele a sărit de la etajul 2, sacrificându-și bijuteriile de familie. Sau că pe Bulevardul Independenței s-au mai ciocnit 4 autovehicole, dintr-o cauză neprecizată, asta dacă cei implicați sunt VIP locale sau cunoștințe ale ziariștilor.

Revenind la ferma animalelor…sunt bucuros că am primit mai multe aprecieri decât critici chiar dacă erau doar behăieli timide și confidențiale, la care s-au adăugat câteva imitații de mieunat metis. Evident că nu au lipsit speciile canine deja menționate, brusc devenite animale de luptă și vajnici utilizatori de facebook, jigodii care printre lătrături violente mi-au dat block sau mi-au trimis emoticoane sugestive cu trimitere la origini și anumiți membrii ai familiei. În corul celor nemulțumiți și adepți ai retoricii violente am distins și câteva fragmente de nechezat din zona politică și administrativă a fermei, la care s-au adăugat și răgetele distincte ale măgarilor recent apăruți pe scena publică, preocupați să se facă auziți de cel care le stabilește meniul zilnic la troaca comună.

Au fost și câteva semnale din zona galinaceelor binevoitoare care mi-au semnalat că sunt la o copită și un corn în dos, de la a fi desemnat ”persona non-grata”, tăvălit în noroi și pene, înainte de a fi alungat din gospodărie, dacă mai abordez teme precum: bugetul fermei (cheltuirea banului public), diviziunea muncii (chiulul în administrație) repartizarea în cotețe și grajduri (mafia imobiliară locală), înlocuirea gardului împrejmuitor(activitatea silvică), accesul la magazia cu bucate (situația cultelor) și plata zilierilor leneși ( fondurile alocate ONG-urilor).

Sper ca animalele din ferma noastră să respecte scenariul orwelian, porcii să alunge fermierul risipitor și să preia conducerea, dar fără a profita de privilegiile puterii în dauna celorlalți locatari ai fermei. Mă aștept la o altfel de atitudine față de muncă din partea galinaceelor, cabalinelor, rumegatoarelor, felinelor, ovinele care activând peste program într-un mod stahanovisto-trumpist, să determine creșterea producției necesară pentru nevoile proprii de hrană și îndestularea suinelor în poziții decidente.

Dar am un sentiment straniu de ”déjà vu” că porcii vor prelua curând puterea în mod autocratic, anulând alianța fragilă și vremelnică cu curcanii bățoși pe care îi vor alunga, sacrificând la primul eveniment consumerist de import, existența corului în care grohăitul nu rezonează cu sunetul gutural al omnivorilor cu pene.

Ca și ironia finală pentru o fabulă cu tâlc, menționez regula care a aruncat în aer republica anarhisto-socialisto-corporatisto-oengiste, înscrisă pe hambarul comunitar, potrivit căreia: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decat altele”.

AICI-Editorial: O dramă orweliană urbană! Partea I

 

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!