Le urâm, le admirăm, le ponegrim, le idolatrizăm, le blestemăm pentru a le iubi până la limita neființei și disperării. Uneori credem că viața fără ele ar fi mai simplă, că au doar așteptări și pretenții nejustificate, că nu înteleg că suntem obosiți, supărați, dezamăgiți sau disperați. Dar când rămânem singuri…, nu ne găsim ciorapii, cravata, servieta sau cheile de la mașină, preocupați să plecăm mai repede… spre nicăieri sau aiurea.
Nu vrem să le acceptăm ca fiind egalele noastre, refuzăm să recunoaștem că ele au cel puțin două servicii, banalizăm și aruncăm în derizoriu obligațiile de mamă, soție, femeie în casă și gospodină. Ne trântim pe canapea cu telecomanda în mână, așteptăm să ne aducă cafeaua și devenim surzi la întrebări, deranjați de tupeul lor de a vorbi neîntrebate. Căutăm un pretext să le lăsăm acasă, ne place să socializăm singuri, fără obligația de a fi atenți unde și la ce ne uităm.
Le învinovățim de toate eșecurile noastre. Le reproșăm că datorită stresului generat de ele nu suntem performanți la muncă, că ne tracasează cu problemele ei, personale, banii de coșniță și problemele școlare ale progeniturilor obraznice și needucate. Ne place să ieșim la o bere, la miuță cu băieții, la o undiță sau un joc de cărți unde ne simțim puternici și liberi, fără obligații și angajamente.
Refuzăm să ne căsătorim practicând o formă socială greu de definit, clamând nevoia de libertate individuală, fără obligații certe și implicare, gata oricând să plecăm pentru ceva iluzoriu, mai bun.
Odată pe an, cumpărăm un buchet sau un ghiveci de flori, jenant de ieftine sau lipsite de valoare sentimentală, oferindu-l în silă, dar cu pretenția de a primi recunoștință veșnică, o masă specială și un tratament exclusivist în dormitor. Pentru ca a doua zi să așteptăm din nou să fim tratați ca un maharajah sau faraon, cu plecăciuni, haine curate, pantofi lustruiți, și urări de bine pentru o nouă zi de marasm existențial.
Te recunoști în imaginile descrise? Tu…masculul feroce cu început de chelie, picioare cu platfus, burtă de bere, tuse tabagică, miros de transpirație, ținută de cocalar și salariul obscen de mic…sau mare, în funcție de caracterul și capacitatea ta de bărbat?
Măcar ASTĂZI, odată pe an…fii drăguț, atent, afectuos, disponibil și sincer cu femeia de lângă tine! Măcar…astăzi….
Somogyi Attila
