Nu mă pot obișnui cu ideea că și moartea este un episod, e drept nedorit, al existenței umane. Constat că aproape în fiecare lună mai dispare cineva important pentru mine, oameni pe care i-am cunoscut și respectat. Nu pot descrie tristețea pe care o simt când realizez că sunt tot mai aproape de momentul când voi rămâne singur, tot mai singur și fără prieteni. Dar viața înseamnă nu doar satisfacții și bucurii. Înseamnă mai ales durere și dezamăgiri …

L-am cunoscut pe Denis Repka în activitatea noastră comună la AXA Tv, când își asumase rolul dificil de a procura logistica tehnică necesară unei televiziuni noi, un demers strălucit de impresionant la un moment dat…dar ajuns fără viitor. Atunci mi-am dat seama ce înseamnă responsabilitate, implicare dar mai ales onoare, într-o lume mirosind a alcool, fum acru de țigară, promiscuitate și vulgaritate. A fost unul din motivele pentru care mergeam cu plăcere la muncă de dimineața până seara, chiar dacă ne vedeam doar ocazional pe holurile redacției. Dar știam, O Doamne…chiar știam, că dacă aveam nevoie de ceva pentru a face ca televiziunea să funcționeze, puteam apela la el, la Denis. Nu la fanfaronii care stăteau toată ziua în sala de protocol, vorbind despre nimic…

Anii următori l-am văzut prea rar, Denis fiind plecat cu afaceri în Statele Unite. El avea mereu o multitudine de proiecte în lucru și mai avea câteva hoby-uri care îi completau viața de adult. Dar de fiecare dată când ne vedeam, era suficientă o strângere de mână, o privire directă și sinceră și doar câteva cuvinte.

Mă doare sufletul și am sentimentul că s-au inversat polii geografici iar cerul s-a prăbușit peste mizeria morală în care trăim. Denis Repka a plecat dintre noi, așa cum a fost toată viața. Discret, decent, competent, sincer, politicos și echilibrat. Un om bun, generos, altruist și de cuvânt….

Un OM!

Somogyi Attila