Customize Consent Preferences

We use cookies to help you navigate efficiently and perform certain functions. You will find detailed information about all cookies under each consent category below.

The cookies that are categorized as "Necessary" are stored on your browser as they are essential for enabling the basic functionalities of the site. ... 

Always Active

Necessary cookies are required to enable the basic features of this site, such as providing secure log-in or adjusting your consent preferences. These cookies do not store any personally identifiable data.

No cookies to display.

Functional cookies help perform certain functionalities like sharing the content of the website on social media platforms, collecting feedback, and other third-party features.

No cookies to display.

Analytical cookies are used to understand how visitors interact with the website. These cookies help provide information on metrics such as the number of visitors, bounce rate, traffic source, etc.

No cookies to display.

Performance cookies are used to understand and analyze the key performance indexes of the website which helps in delivering a better user experience for the visitors.

No cookies to display.

Advertisement cookies are used to provide visitors with customized advertisements based on the pages you visited previously and to analyze the effectiveness of the ad campaigns.

No cookies to display.

Impostura și ipocrizia publică sufocă România - Ziarul de Maramures

Impostura și ipocrizia publică sufocă România

”Cu cât un impostor e mai copleşit cu funcţii şi onoruri nemeritate, cu atât se socoteşte mai demn de ele.” (George Budoi)

Mă întreb de ceva timp dacă în Romania postdecembristă exista o elită reală. Și dacă există, unde este și ce face de vreme ce permite proliferarea mentalităților rurale exacerbate.

În tradiția satului românesc nu contezi dacă nu ești avut, fălos sau cu relații de ”nemoșag” importante. Nașul trebuie să fie musai șef de ocol silvic, afacerist, profesor sau…Doamne ajută…politician. Iar finul e la modă să fie cadru universitar cu doctorat în ceva, angajat bugetar cu funcție sau măcar un antrepenor cu crâșmă în sat.

Pornind de la scandalul zilei, oare de ce ai lupta să-ți treci în CV un doctorat, fie el cât de nesimnificativ ca specialitate sau obținut de la o ”privată” obscură? Oare pentru avantaje financiare, prestigiul efemer pe strada unde locuiești sau apartenența la o castă a ”descurcăreților”, indivizi capabili să plătească pentru o teză de doctorat. Adică, să fii un nimeni cu ”ștaif”, inferior ”doctorului” ajuns premier (Ponta….) sau ministru (Beurean), capabil măcar să plagieze părți dintr-o lucrare.

Reminiscență a evului mediu, vremuri când au apărut doctorii în teologie care predau în universitățile occidentale dogmele creștine, doctoratul modern a devenit o afacere în România, o țintă vizată de politicieni, universitari, jurnaliști, oameni de afaceri, funcționari publici și alte categorii de impostori. Doctoratul, cândva o țintă elitistă și accesibilă doar valorilor certe, a devenit o ”marfă” traficată pe piața academică autohtonă, generand o nouă clasă de parveniți care-și arogă și alocă tot mai multe drepturi și merite. Oare poți compara doctoratul în filozofie al profesorului universitar Florian Roatiș cu cel al colegului …X sau Y, rector sau decan al fabricii de masterate și doctorate? În nici un caz, și ar trebui stopată nu încurajată de asocierea tribală generată de politizarea universităților, corupția academică, excrocheria și traficul mediocrității.

Cine ar putea și ar trebui să oprească această degradare morală a învățământului universitar? Evident că politicienii prin legislația corespunzătoare, dar vai…e imposibil, căci cei mai mulți dintre ei sunt plagiatori și impostori doctorali/doctoranzi, indivizi care speră să devină primul ”doctor”…în ceva, din Căcăcioasa (Vâlcea) sau Fututa (Prahova). Poate Academia Română care trebuie, sau ar trebui, să fie instanța morală supremă a valorilor naționale dar oare nu cumva și onorabila instituție, împinsă tot mai mult în plan secundar, a devenit o sinecură politică?

Celor mulți și nesimțiți, care cred că m-au impresionat cu doctoratul lor cumpărat sau plagiat, unii aflați azi în funcții publice sau posturi bugetare, le readuc aminte că mediocritatea are preț și trecere… dar nu și valoare.

Parlamentul și Guvernul trebuie curățat de ”gunoaiele” doctorale plagiatoare, indivizi din tagma ”băi”, ”măi” sau ”ăsta”, fapt posibil doar sub presiunea opiniei publice și a adevăraților intelectuali, a celor puțini și cinstiți care încă mai au conștiință, mândrie și onoare academică. Doar așa vom scăpa de incompetență, corupție, criză economică și energetică, nepotism, favoritism și alte reminiscențe feudo-burghezo-comuniste.

”Impostura şi demagogia sunt şi de dreapta, şi de stânga.” (Dorel Schor)

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!