Sunt convinsă că cel puțin o dată ați cautat în cărți, reviste sau pe diverse site-uri ,,cum se tratează,, o anumită boală și ați observat o înșiruire de sfaturi care întotdeauna începea cu aspecte despre igienă și alimentație.
Regimul igieno-dietetic este primul principiu de tratament, apoi urmează recomandări cu privire la alte principii de tratament: medicamentos, sau chirurgical, sau balnear sau etc., funcție de specificul fiecărei boli. Unele boli au recomandări de tratament medicamentos, sau altele au recomandări de tratament chirurgical, și toate au recomandări de tratament igieno-dietetic. Este singurul principiu de tratament care se aplică și daca ne doare capul, burta, sau avem o entorsă care ne blocheză-n pat, sau suntem răciți, sau suntem înainte sau după o intervenție operatorie, și mai mult este recomandarea universal valabilă printre recomandarile care țin înclusiv de prevenție.
Recomandările sunt diferite și în cadrul aceleiași boli, și ele țin cont de stadiul bolii (acut, subacut, cronic), de nevoile nutritive pe termen scurt sau a la long, de alte boli asociate etc. Un exemplu banal pentru a înțelege diferența dintre recomandări este să zicem o entorsă de gleznă. Știm cu toții, că nu are cum să influențeze vindecarea unei entorse, ce mănâncă pacientul și totuși o să constatăm că medicul ortoped o să facă recomandari igieno-dietetice: în primele 5-7 zile (perioada de imobilizare la pat o să ne recomande o alimentație ușoară, bazată pe supe, alimente fierte, legume, fructe pentru a preveni apariția unor disfuncții de tub digestiv datorate faptului că ”stam” apoi, o sa recomande revenirea treptată la alimentația obișnuită, tot pentru a nu forța tubul digestiv.
Dacă în cazul unei boli, a cărei cauza nu este o alimentație necorespunzătoare se pune așa problema, ne putem închipui ușor ce recomandări stricte au persoanele care suferă sau au predispoziții de a dezvolta boli dovedite a fi în legătură cu ce punem în farfurie: boli cardiovasculare, metabolice, tumorale!
Dieta este în unele boli singurul remediu, iar în altele 50%, eficacitatea altui tratament este strict legată de respectarea strictă a principiului dietetic. Şi totuşi, populaţia în mare cunoaşte foarte puţin. La o anchetă făcută în Franţa, cele mai multe persoane întrebate au considerat alimentele de bază ca fiind pâinea, cartofii şi carnea. Legumele şi fuctele le-au numit răcoritoare, crudităţile inutile, iar salata verde un laxativ. Mulţi păstrează obiceiurile moştenite din bătrâni, cu mese bogate în carne şi slănină, preparate cu prăjeli, cu pâine multă, cu dulciuri şi făinoase în exces. Unei asemenea alimentaţii îi revine o parte din vină că astăzi, la noi în ţară, există aproximativ 300 000 diabetici, un milion de hipertensivi, un milion şi jumătate de hiperlipidemii şi 3 500 000 obezi (I. Mincu).
Astăzi se cunoaşte bine compoziţia factorilor nutritivi (glucide, proteine, lipide, vitamine, săruri minerale şi apă). Dar acestea se găsesc răspândite inegal în diversele produse alimentare, de aceea trebuie bine cunoscută valoarea, repartiţia, rolul şi necesarul pentru fiecare factor nutritiv în parte. Laptele şi brânzeturile reprezintă cea mai bună sursă de calciu bine utilizabil, de proteine de cea mai bună calitate şi de vitamine. Dar fiind sărac în fier, un regim exclusiv lactat provoacă anemii.
Carnea, peştele şi preparatele lor conţin proteine tot atât de valoroase ca şi laptele, în plus sunt deosebit de bogate în fier, deci combat anemia. Lipsindu-le însă calciul nu pot substitui laptele. Legumele şi fructele sunt singura grupă de alimente care furnizează vitamina C şi celelalte vitamine, şi asigură echilibrul acido-bazic al meniului. Lipsa lor din alimentaţie nu poate fi compensată prin nici un alt aliment. Iată motivul pentru care, când discutam de ,,alimentație sănătoasă,, utilizam ca și sinonim ,,alimentație echilibrată,,, iar alimentația în extreme, a carnivorilor sau a vegetarienilor nu va putea fi niciodată numită așa!
