Tocmai te-ai așezat la masă, și înainte de a gusta prima lingură de mâncare ai pus mâna pe solniță și ți-ai mai pus sare în farfurie? Ești printre cei care cred că mâncarea nu are nici un gust dacă nu-i saramură, refuzi să mănânci inclusiv salata de roșii daca nu-i sărată?

Ți-a spus cel puțin o dată, măcar o persoană care ți-a vazut comportamentul, că exagerezi cu adaosul de sare în mâncare? Felicitări!!! Nu ai câștigat la loto, dar sigur te-ai ales cu boala numită Hipertensiune arterială și dacă nu te oprești acum din abuzul de sare te vei alege și cu toate consecințele pe care le poate avea HTA asupra inimii, creierului, rinichilor și vaselor de sânge.

Sodiul şi clorul, sunt aduse în organism sub formă de clorură de sodiu (sarea de bucătărie), pierderile importante ale acestor minerale, prin vomismente sau diaree, pun în pericol viaţa bolnavului. Excesul duce la apariția HTA.

Studiile epidemiologice sugerează că aportul de sare prin dietă este un factor care contribuie la creşterea tensiunii arteriale şi la prevalența hipertensiunii. Studiile randomizate controlate la pacienții hipertensivi arată că reducerea aportului de sodiu cu 80 – 100 mmol (4,7 – 5,8 g clorură de sodiu) pe zi de la un aport inițial de aproximativ 180 mmol (10,5 g clorură de sodiu) pe zi scade tensiunea arterială în medie cu 4 – 6 mmHg, totuşi cu o variabilitate mare între pacienți.

Restricția de sodiu poate avea un efect antihipertensiv mai mare dacă este combinată cu alte indicații dietetice şi poate permite reducerea dozelor şi numărului de medicamente antihipertensive folosite pentru controlul tensiunii arteriale.

Într-o dietă cu restricție de sare pacienții sunt sfătuiți să evite adaosul de sare şi alimentele care sunt în mod evident foarte sărate (în mod special alimentele procesate) şi să mănânce mai ales mese gătite direct din ingrediente naturale conținând mai mult potasiu. Un aport excesiv de sare poate fi o cauză a hipertensiunii rezistente la tratament.

Aportul zilnic de sare adecvat, recomandat, a fost recent redus de la 100 la 65 mmol/zi corespunzând la 3,8 g/zi de clorură de sodiu ceea ce poate fi dificil de atins în mod curent. O recomandare care poate fi atinsă este de mai puțin de 5 g/zi de clorură de sodiu (85 mmol/zi).

Sodiul este principalul ion extracelular, iar potasiul intracelular (raportul Na/K 15/1). Un regim strict desodat se prescrie limitat ca timp şi numai în cazuri cu indicaţie absolută. Există trei tipuri de recomandari. Regimul hiposodat larg, în care se suprimă orice adaos de sare la prepararea alimentelor sau în timpul mesei. Se interzic alimentele sărate (brânzeturi, conserve, mezeluri).

Se permite însă pâine şi puţin lapte. Acest regim aduce 1,5-2 g Na/zi. Regimul standard, în care şi pâinea este fără sare şi laptele este desodat. Se indică numai alimente sărace în sare. Conţine 5 g/zi Na. Regimul hiposodat strict (tip Kempner) pe bază de orez, fructe şi zahăr. Aportul de Na/zi este de 150 mg. Acest regim este indicat în glomerulonefrita acută cu edeme, insuficienţa cardiacă şi sindroamele nefrotice cu edeme, nefropatii grave cu hipertensiuni arteriale, hipertensiunea arterială gravă, ciroze cu ascite, unele obezităţi şi unele procese inflamatorii, tratament cu prednison.