Impresii lusitane: Jurnalul săptămânii portugheze se deschide cu un salut împământenit cu naturalețe în cotidianul călătorului: Bom dia, Portugal!

Peisajul portughez dominat de întinderea nesfârșită a Atlanticului, învăluit de o lumină incandescentă și vibrantă, ale cărei reverberații policrome se revarsă peste pământ și mare, se deschide cu generozitate în fața noastră – 17 profesori și 22 de elevi eminescieni -, cu toții pregătiți să găsim răspunsuri la întrebările rostite și nerostite, păstrate în curiozitatea și dorința de cunoaștere cu care ne înarmaserăm.

Lumea lusitană își reglase tainic timpul, primindu-ne cu simplitate și generozitate, după doi ani pandemici, în universul cotidian al portughezilor, poeți și navigatori la origini, care își trăiesc viața cu foarte multă imaginație, cu o permanentă sete de căutare, fără ifose, în spiritul firescului și acceptării tuturor semenilor: albi, negri sau mulatri.

Încă din prima zi, atmosfera mistic–ezoterică și melancolia valurilor ce se lipeau de nisipul fin al țărmului, ne-au inoculat sentimentul familiarității. Emoțiile s-au estompat, neliniștea depărtării a fost alungată, iar intraductibilul dor românesc își găsise oglindirea: saudade.

Odată deschisă memoria afectivă, ochii minții îl zăresc pe Mircea Eliade în Cascais, la începutul șederii sale în Portugalia, pe rua de Saudade 10, apoi în Lisabona, grăbind pasul prin cartierul Alfama, în timp ce din taverna dosită, muzica fado răzbate tânguitor:

„Não sou nada.
Nunca serei nada.
Não posso querer ser nada.
À parte isso, tenho em mim todos os sonhos do mundo.” (Fernando Pessoa)
(Eu nu sunt nimic. / Nu voi fi niciodată nimic. / Nu-mi pot dori să fiu nimic. / În afară de asta, am în mine toate visele lumii.”)

Punctul de plecare sunt ultimele cuvinte ale poetului: am în mine toate visele lumii. Din această imensă resursă umană, visul, s-a născut nevoia întreprinderii unei noi călătorii în spațiul cunoașterii, resimțită ca necesitate de „dezvoltare a laturii educaționale din liceul nostru”, ca nevoie „de a oferi colegilor [mei], de altfel întregii echipe didactice, experiențe profesionale și personale care să facă mai ușoară și mai frumoasă această cale oarecum impusă de transformare a lumii. Ce poate fi mai benefic decât a învăța unii de la ceilalți, de a ne armoniza ideile pentru a avea elevi motivați, care vin cu plăcere în sala de clasă?” (coordonator proiect, prof. dr. Ileana Vasilescu). Și, da, nu devii cu adevărat tu însuți/însăți decât în clipa în care ți-ai plămădit visele și le-ai împărtășit cu cei de lângă tine!

Cu încredere și „optimism, cu apetit întru descoperirea de oportunități inovatoare la clasă” (prof. limba spaniolă Molnar Loredana), în cele patru zile de cursuri, desfășurate în două unități școlare – Scoala Gimnazială din Barreiro și Liceul Santo Andre din aceeași localitate -, aflându-ne în căutarea unor alternative în procesul de predare-învățare „am primit răspunsuri audiind prelegirile susținute de colegii portughezi. Toate cele trei module au adus informații utile, aplicabile, interesante, de experimentat, tehnici noi, multe folosind suporturi multimedia, care sunt atractive pentru elevul din ziua de azi, interesat de gadgeturi și tehnologie.” (prof. desen Cristina Rettegi).

Provocarea lansată de profesorii portughezi a fost pe măsură: pe de o parte „am descoperit care sunt beneficiile utilizării aplicațiilor în activitatea colaborativă, pentru ca elevul să fie motivat să învețe, iar profesorul să își desfășoare cu plăcere orele de curs și activitățile complementare acestora.” (profesor informatician Ramona Bencze), pe de altă parte în fața ochilor se proiecta „perspectiva unui alt sistem de învățământ care pune accent pe calitate, fiind centrat atât pe nevoile elevului cât și pe nevoile dascălilor” (prof. educație fizică Mihai Muresan).

Memoria afectivă a fotografiat și păstrează cu sfințenie marele banner ce trona în fața Liceului Santo Andre: INVESTIR NA EDUCAÇÃO‚ VALORIZAR OS PROFESSORES! Și pentru că „am văzut că se poate și altfel, pentru că am întâlnit oameni ospitalieri, deschiși, de la care am avut multe de învățat” (prof. TIC Ioana Timiș) am conștientizat că e imperios necesar să aplicăm „noi modalități de motivare a elevilor, de a-i atrage spre activități interdisciplinare, spre munca în echipă, și să impunem la clasă un sistem colaborativ-participativ” (prof. de muzică Alina Andreicuț)

În aceeași perioadă, directorul adjunct al Colegiului Național „Mihai Eminescu” a participat la un program de job shadowing în cadrul căruia a vizitat mai multe unități școlare din Barreiro și Moita. „În urma interacțiunii cu managerii și personalul din aceste școli” ne împărtășește domnia sa: “am învățat despre modul de organizare și funcționare al școlilor din Portugalia și despre practicile manageriale inovative și incluzive utilizate pentru rezolvarea diferitelor probleme și pentru dezvoltarea acestor instituții de învățământ în concordanță cu viziunea și misiunea lor în cadrul societății portugheze.”

Alături de profesori, la rândul lor „elevii au avut șansa să vadă cum se desfășoară orele în sistemul educațional portughez, cu accent pe activități practice și să participe la aplicații în natură pentru formarea ”competențelor verzi” și conștiinței ecologice” (director adj. Colegiul Național „Mihai Eminescu”, prof. istorie Adrian Bledea) „Oportunitatea de a învăța lucruri noi, empatia și cunoașterea unei noi culturi” (prof. geografie Ramona Muresan) au condus la „reconsiderarea anumitor strategii în propria activitate” și la dorința „de a disemina în cadrul colectivului școlii idei și concepte noi, dar și puțin din cultura și specificul Portugaliei.”(prof. limba și literatura română Mihaela Popan).

Cu alte cuvinte, experiența Erasmus s-a dovedit pentru noi toți „o formulă a reușitei din care fiecare a invățat/a descoperit câte ceva despre sine și despre limitele sale, despre ambiție și determinare, despre implicare și participare nemijlocită, despre curajul de a încerca/accepta noutatea. Proiectul nu a fost despre formare, ci despre formabili” (prof. limba și literatura română Codruța Mureșan).
Formabilii și audienții, profesorii și elevii prin activitățile formale și informale la care au participat „au avut o experiență de viață deosebită, cunoscând frumusețea Lisabonei și a culturii portugheze, având ocazia de a dezvolta relațiile interpersonale atât între noi, echipa de la CNME Baia Mare, cât și cu elevii portughezi, familiile lor și profesorii portughezi, descoperind ospitalitatea, profesionalismul și calitatea umană extraordinară a acestora” (director adj. Colegiul National „Mihai Eminescu”, prof. istorie Adrian Bledea).

Fără îndoială proiectul s-a dovedit „frumos, util, practic, generând multă dezvoltare (profesională, umană, personală), fiind un mare plus în viața fiecăruia” (prof. geografie Ionut Covaciu), iar „cursul de formare, The class project: The way to greater achievements, ne-a îmbogățit din punct de vedere profesional, în această perioadă încercată de atâtea provocări” (prof. limba franceză Maria Ciumău).

Așadar nu ne rămâne decât să recunoaștem că „sunt recunoscătoare pentru oamenii dragi, pentru experiența de învățare, pentru colaborare, pentru resurse și inspirație, pentru soare, pentru nisipul oceanului, pentru SĂPTĂMÂNA Portugalia!” (prof. limba și literatura română Ramona Buhai). Da! Sunt recunoscătoare pentru că acest proiect „mi-a prilejuit redescoperirea celei mai prețuite calități umane: UMANITATEA! Pentru mine, Erasmus a fost o inegalabilă călătorie. Aș spune că m-am substituit romancierului francez, Marcel Proust fiind A la recherce du…, iar eu aș adăuga… humanidade! Obrigado Portugal!” (prof. limba italiană Liliana Feder) Ar fi atâtea de spus despre mobilitatea din Portugalia, „provocare, muncă, dezvoltare personală, interculturală, prietenie, voie – bună. Am descoperit mentalități și modalități de organizare diferite, dar care pot fi adaptate și în școala noastră, de ce nu, în școala românească” (prof. limba engleză Florentina Hannak.)

O dorință împlinită… Energia unui nou început. Un vis devenit realitate, prin împărtășirea unor momente trăite „alături de colegii mei și de elevii noștri, momente de prietenie, de unitate, de bucurie, de umanitate, de cunoaștere, de împărtășire. Mi au venit în minte întrebări fără răspuns și idei inspirate, poate, din mărginirea Oceanului. Pentru toate, vă mulțumesc și vă sunt recunoscătoare” (coordonator proiect, prof. dr. Ileana Vasilescu).

În loc de Post scriptum:

Cu Portugalia înainte!
(prof. limba spaniolă Adelina Groșan)
Plecat-am nouă din parcare
Și cu director, zece
Și nu era, zău, nimănui
În piept inima rece.
Voioși ca șoimii cei ușori,
Ce nu prea poți să-i numeri,
Aveam trolere la picior
Și laptopuri pe umeri.

Toți profesori, mai mici, mai mari,
Români de viță veche
Purtând papuci, geci, ochelari
Și cușma pe-o ureche.

Din Mc., de-acasă, din parcare
Ne-am strâns pe șolduri vesta,
S-ajungem bine la-mbarcare
La aeroport în Budapesta.

Oricine-n cale ne-ntâlnea
Vorbind în gura mare,
Stătea pe loc, s-ademenea
Cuprins de admirare;
Apoi în treacăt ne-ntreba
De mergem la formare?

Noi răspundeam în hohot: “Da,
Gândind și la cazare!”

Ah! Cui ar fi trecut prin gând
Ș-ar fi crezut cândva
Că tren, metrou și scări curând
Cu grijă vom escalada!
Priviți! Din nouă câți eram,
Și cu sergentul, zece,
Rămas-am singură… și am
Scări multe a trece!

O săptămână-ntreagă am zăbovit
Prin Portugalia frumoasă
În Setubal am și răzbit
Unii cu gând spre acasă.

Ah! da-o-ar domnul să revin
În astă țară faină,
Să beau roșu și alb vin,
Să mănânc pește fără taină.

(după Peneș Curcanul, de Vasile Alecsandri)

ERASMUS+ „The class project: The way to greater archievements”, 22 octombrie ‚ 29 octombrie 2022, Portugalia

Coordonator proiect: prof. dr. Ileana VASILESCU