Fulgerele au furnizat suficient fosfor în timp ce loveau Pământul pentru a contribui la apariţia vieţii, conform constatărilor unui studiu publicat marţi, care oferă un scenariu alternativ celui acceptat în mod curent, relatează AFP, notează Agerpres.
Fosforul este un element esenţial vieţii aşa cum o cunoaştem, contribuind la formarea structurilor de bază ale celulelor şi a dublei spirale a ADN-ului şi ARN-ului.
În urmă cu miliarde de ani, cea mai mare parte a fosforului se găsea în minerale insolubile de pe Pământul ”tânăr”. Însă, unul dintre aceste minerale, numit schreibersit – după naturalistul austriac Carl von Schreibers -, este foarte reactiv şi poate furniza fosfor, servind la formarea moleculelor organice. Cum cea mai mare parte din mineralul schreibersit de pe Pământ provine de la meteoriţi, aceştia au fost adesea asociaţi apariţiei vieţii pe planeta noastră. Însă mineralul schreibersit se găseşte în rocile asemănătoare sticlei produse de fulgerele care lovesc anumite soluri bogate în argilă.
O echipă de cercetători americani şi britanici a utilizat tehnici avansate de imagistică pentru a analiza cantitatea de rocă produsă de fulgere. Ei au estimat apoi cantitatea de schreibersit care ar fi putut fi produsă în perioadele anterioare şi care ar fi susţinut apariţia vieţii pe Pământ, cu aproximativ 3,5 miliarde de ani în urmă.
”Fulgerele de pe Pământul tânăr ar fi putut produce o cantitate semnificativă de fosfor”, a declarat pentru AFP Benjamin Hess, autor principal al studiului şi cercetător în cadrul departamentului de ştiinţe planetare de la Universitatea Yale din Statele Unite. Alături de colegii săi, cercetătorul a estimat că fulgerele ar putea produce între 110 şi 11.000 de kilograme de fosfor pe an, conform studiului publicat în Nature Communications.
Cu ajutorul simulărilor climei din primele perioade ale Pământului, ei au ajuns la concluzia că fulgerele au depăşit meteoriţii în ceea ce priveşte aportul de fosfor, în urmă cu aproximativ 3,5 miliarde de ani. O epocă ce corespunde cu cea a apariţiei vieţii. Acest lucru nu înseamnă că meteoriţii nu au contribuit la apariţia vieţii, ci că, potrivit lui Hess, ”cu cât sunt mai multe surse, cu atât mai bine”.
Cercetătorul doreşte să afle dacă fulgerele ar fi putut produce fosfor şi pe alte planete, unde căderile de metoriţi au fost evenimente rare.
”Căderile de meteoriţi s-au redus cu timpul, în timp ce producţia de fulgere, cel puţin pe Pământ, a rămas constantă de-a lungul veacurilor”, a adăugat el.
