De fiecare dată când pășeai la Bodegă, știai, deja, că ai un prieten alături. Un prieten ascultător, dar tăios, un prieten veritabil, dar prea înțelept pentru cuvinte deșarte. Ca să îl ai pe Moncher ca prieten, trebuia să dai deja vreo 14 teste de încredere și de corectitudine.

Marian Ilea s-a născut la 25 august 1959, în Maramureș. Căci lui nu-i plăcea să-i numești locul nașterii, cu toate că secretul lui îl știam doar câțiva. A nivelat presa maramureșeană, i-a dat culoare și a creat-o după chipul și asemănarea sa, colorată, corectă și autentică. De numele lui se leagă cele mai mari premii obținute de jurnaliștii maramureșeni la concursurile de gen. Dar, cel mai important, Marian Ilea era om. Un om simplu. Care scria ceea ce-i dicta conștiința și cunoștința. Și, slavă Domnului, ambele s-au dovedit a fi generoase.

În 9 iunie 2025, Marian Ilea a ales să ne părăsească fulgerător, de parcă s-ar fi grăbit undeva. Și suntem siguri că nu se grăbea la premiera piesei „I se spunea armeanul”, care trebuia să aibă loc în 12 și 13 iunie. O zi nu a fost de ajuns pentru înălțimea piesei, așa că s-au fixat două zile pentru premieră. Pentru a doua zi, deja s-au epuizat locurile. Pentru prima, vom merge noi, în ritm de aplauze, să onorăm mentorul majorității din jurnaliștii maramureșeni care activează astăzi. Cu sufletele împietrite, suntem nevoiți să îi spunem „Adio” lui Moncher în viața asta pământească.

DAN ȘI RAMONA COARDĂ

A plecat Marian Ilea. S-a ridicat, discret și inconfundabil, să facă un ultim reportaj, de data asta, printre îngeri. Și totuși, vocea lui, râsul șugubăț, observațiile tăioase dar mereu calde, rămân cu noi. Îmi revine în minte cu claritate acel prim episod din podcastul Dan sare Coarda, când i-am deschis microfonul pentru o discuție sinceră, directă și plină de savoare despre presa maramureșană. Am vorbit atunci despre trei decenii de jurnalism local, cu povești de culise și reflexii amare sau duioase despre o meserie pe care a iubit-o și a trăit-o cu toată ființa. Era un episod despre cuvinte grele, vremuri tulburi și oameni care, asemeni lui Marian, au scris istorie în paginile ziarelor. Fără el, presa locală ar fi fost mai săracă, mai lipsită de curaj, mai puțin vie.

Mi-a fost drag Marian pentru că, indiferent de context, fie el editorial, personal sau social, avea mereu o vorbă bună și zâmbetul în colțul ochilor. Nimic nu era prea grav încât să nu poată fi rostit cu o doză de umor și un strop de speranță. El nu doar că scria despre oameni, dar îi făcea să se simtă văzuți, înțeleși, importanți. Datorită lui am ajuns la Axa TV. Apoi, pentru o scurtă perioadă, am scris și eu în Glasul Maramureșului. M-a împins spre asta cu aceeași naturalețe cu care îți punea o întrebare care te obliga să fii sincer. Nu căuta aplauze, căuta adevărul, fraza justă, tonul uman.

Acum, când cuvintele se cer puse în pagină pentru el, îmi dau seama cât de greu e să vorbesc la trecut despre cineva care a lăsat în urmă atâta prezent. Marian Ilea nu a fost doar jurnalist, a fost liant, reper, și uneori chiar oxigen pentru o breaslă tot mai sufocată.

Dormi în pace, Moncher. Continuă reportajul tău acolo sus. Aici, vom da „print” la amintirile cu tine și le vom păstra vii. (Dan și Ramona Coardă)

ANA AVRAM

A plecat la ceruri la vârsta de 65 de ani lăsând în urma sa, familia, apropiații și un public care la iubit și apreciat pentru munca sa, de scriitor și jurnalist. Eu, personal, îi rămân veșnic recunoscătoare pentru că a avut încredere în mine, pentru șansa pe care mi-a dat-o, pentru răbdarea pe care a avut-o nu doar cu mine, ci cu toți colegii mei. A militat tot timpul pentru libertatea de exprimare, pentru libertatea presei, a susținut jurnaliștii, redacțiile, entitățile media, de fiecare dată când vremurile au fost tulburi. Nu a ezitat nicio secundă să sprijine această breaslă. A fost mentorul și prietenul nostru. Pentru mine, rămân amintirile făcute în redacția de la Maramures TV, Informația Zilei, InfoMM, amintiri fantastice al cărui nucleu a fost maestrul Marian Ilea. Pentru tot ce a fost acest om și tot ce a însemnat acest om, pentru noi, jurnaliștii: L-am iubit, îl iubim și îl vom iubi veșnic!

Dumnezeu să te odihnească în pace, ”Monșer”! (Ana Avram, redactor-șef Ziarul de Maramureș)

CĂTĂLIN VISCHI

El nu a plecat lăsându-ne triști, ci a pus în scenă o despărțire temporară – pentru că toate despărțirile sunt temporare până la inevitabila revedere/regăsire/reîntrunire. Așa că n-o să spun că Marian Ilea „a fost”, el rămâne un reper incontestabil în breasla noastră. Un reper care aproape că ne-a impus fără cuvinte să nu uităm izul interbelic atât de prețios al meșteșugirii vorbelor. Un Monșer al literelor înșiruite. Unul dintre noi. Și ce ziare și ce televiziuni și ce radiouri pot face acolo unde s-au reîntâlnit ei, toți cei de care ne-am despărțit temporar! Acum s-a-nchis Bodega, litere-n bernă… La revedere, Monșer, la bună revedere. (Cătălin Vischi, 2mnews.ro)

ADI RUSU

ȘOC! în lumea literară și a presei din Maramureș: a MURIT scriitorul și marele jurnalist Marian Ilea. Prietenii îi spuneam “Monșer”.
S-a dus, s-a atins, părintele mai multor generații de jurnaliști printre care mă număr și eu. Ne-a modelat, influențat și perfecționat carierele multora din cei pe care, azi-noapte, i-a lăsat în urmă pe acest Pământ. Spun asta pentru că, profesional, ne-a lăsat cu mult mai în față decât ne-a găsit sau chiar cules de pe drumuri. A fost profesionistul perfect, scria, filma, regiza, modera, investiga, intervieva.

A publicat zeci de cărți. A fost, uneori, prea mare pentru o lume mică. Ne știa problemele personale pentru că la Monșer ne duceam ca la un părinte, ca la preot, aproape ca la medicul de suflete. Lupta pentru noi cu o răutate de fier. Se punea zid între noi și pericole. Ce bine era când aveam în față un zid protector. În ultimele momente a luptat cu moartea de unul singur, refuzând să meargă la spital. N-a vrut să piardă pe mâna altora. A vrut să iasă de pe scenă fără să știe aproape nimeni decât cei mai intimi apropiați și familia. Ce destin. În zilele următoare se juca o piesă scrisă de el la Teatrul Municipal Baia Mare! Dumnezeu i-a pus parcă deoparte ultimele aplauze. Adio, Monșer! Ai inimile noastre pentru totdeauna. (Adi Rusu – Detectivul de Presă ȘOC!)

AMALIA BABICI-MAN

A plecat dintre noi mult prea devreme Marian Ilea. “Monșer”, cum îl știam și îl strigam noi toți. Un formator de opinie, dar mai ales un formator de caractere. Un scriitor cunoscut, un jurnalist de excepție, un om cu un spirit inconfundabil, pe care nu aveai cum să nu-l asculți și să nu-l respecți.

Pentru mine, Marian Ilea a fost mai mult decât un coleg de breaslă. Mi-a fost alături în primii pași în jurnalism, la Glasul Maramureșului și Informația Zilei. Știa să te învețe, dar și să te provoace. Știa să îți spună lucrurile pe nume, cu onestitatea și sarcasmul lui inconfundabil, dar întotdeauna cu un scop: să te facă mai bun.

Am avut onoarea să-i fiu aproape atunci când i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al Băii Mari — o recunoaștere firească pentru tot ce a însemnat pentru cultura și presa locală. Astăzi, durerea pierderii lui este grea, dar și recunoștința mea este imensă. Pentru tot ce mi-a oferit, pentru tot ce m-a învățat, pentru încrederea pe care mi-a dat-o.

Drum lin, Monșer. Nu te vom uita. Iar eu îți voi rămâne veșnic recunoscătoare pentru tot ce știu astăzi! (Amalia Babici-Man, purtător de cuvânt CJ Maramureș)

DOINA FERENȚ

Scriitorii nu mor. Doar se mută în ochii cititorilor săi, în sufletul discipolilor săi, în conștiința comunității din care fac parte…

Era vara lui 2006 și primul meu contact cu presa scrisă. Marian Ilea a creat o clasă de jurnaliști începători la ziarul Glasul Maramureșului, pe care i-a ghidat și i-a învățat să gândească jurnalistic. Informații verificate din 3 surse, dialog critic și coerent cu regii și cu plebea, în egală măsură. Am învățat să discern adevărurile de fraude, să recunosc oamenii falși de cei autentici, să abordez cu ușurință și subiecte politice, și crize umanitare, și mondenități. Și, mai ales, m-a învățat să aud vocea omului de rând, cel care se uita cu respect și mare așteptare la noi, mucoșii abia ieșiți de pe băncile facultății.

Zece ani cât am făcut jurnalism, vocea gravă și totodată jucăușă a domnului Ilea îmi suna în conștiință: scrie esența, dezvăluie adevărul, recitește și taie balastul… Și când eram un simplu redactor, și cât am fost redactor-șef adjunct la Glasul Maramureșului…

Omul vertical, analitic și organizat care cred că sunt astăzi cu siguranță i se datorează și domnului Ilea. A știut să fie om înainte de premii, de gale, de concursuri literare, de funcții. Și dacă mai există jurnaliști buni în Maramureș, sunt sigură că i se datorează lui…

Mulțumesc, dle Ilea, că mi-ați fost mentor, și sfetnic, și tată spiritual la nevoie.

Pentru mine, nu ați murit, dle Ilea. Pentru că sufletul meu este îngemănat cu al dumneavoastră pentru totdeauna… (Doina Ferenț, jurnalist)

IOAN BUDA ȚEȚU

În toamna anului 2001 am revenit în Baia Mare, intrând în rândul jurnaliștilor maramureșeni, la televiziunea Cinemar. Dar pe Marian Ilea l-am cunoscut nu ca jurnalist, ci la o întâlnire a scriitorilor maramureșeni. Câteva luni mai târziu, prin ianuarie 2002, am mers la el, la ziarul ”Glasul Maramureșului”, ca să îl rog să pună un fotograf să îmi facă o poză. Văzusem că o altă televiziune angajează redactori și voiam să îmi fac dosarul. ”Vrei musai să te duci la ei?”, m-a întrebat. ”Nu”, i-am dat răspunsul. ”Nu vrei să vii la noi?”, a venit altă întrebare. ”Ba da”, am răspuns. ”De când poți începe?”, ”De mâine”, ”Nu, din 1 februarie”… Și așa a început un lung șir de ani în care am fost coleg cu Marian. Așa i-am zis tot timpul, nici Monșer, nici domnul Ilea…

Am fost colegi la ”Glasul Maramureșului”, în mai multe etape, la Infomm.ro, la ”Informația zilei”, la Axa TV. Nu puteai să nu remarci ușurința cu care scria, încăpățânarea de a nu scrie la calculator ci doar cu pixul, pe hârtie (zeci sau sute de editoriale culegându-i-le eu), patima cu care trăgea din țigară sau capacitatea lui de a te convinge că orice se poate. Pentru el orice era posibil, chiar dacă nici măcar nu se apuca să facă acel lucru!

A fost posibil chiar să ne lase și să plece… Dacă vedeți că iese fum de undeva, din ceruri, să știți că Marian și-a mai aprins o țigară, în timp ce umple niște pagini cu scrisul său asemănător cu al unui medic! (Ioan Buda Țețu, jurnalist)

CRINA DANCI

”Marian Ilea nu a fost doar un prozator și dramaturg de excepție, ci și un coleg deosebit cu care am avut bucuria să lucrez la Glasul Maramureșului. Dincolo de cuvinte și articole, Marian era un om înțelept, mereu gata să ofere un sfat bun sau o vorbă care să-ți lumineze ziua. Dispariția sa lasă un gol imens în comunitatea culturală și jurnalistică” (Crina Danci, jurnalist)

LORENA PETRAN

” A plecat dintre noi un mare om de cultură și editorialist cu o voce puternică și inconfundabilă în presa maramureșeană. Dumnezeu să-l odihnească!” (Lorena Petran, jurnalist)

MIRCEA MEZEI

”Moncher, m-ai lăsat fără cuvinte. Mi-ar fi plăcut să mai poposim la o cafea și o poveste despre politică, cultură, despre viață în general așa cum obișnuiam s-o facem ani de-a rândul!

O să-mi lipsească diminețile „la bodegă ” la tv, ziar sau alte cafenele, reportajele, filmările și multe altele!

De azi încolo Maramuresul este mai sărac! Rămas bun ,Moncher! ” (Mircea Mezei, jurnalist)

LIVIU ȘIMAN

Vestea a picat ca un traznet. M- a șocat. Acest om care a fost plin de viata, de un entuziasm contagios, a plecat spre o alta dimensiune de unde, cu siguranță, va veghea asupra noastră. Ai lăsat un vid de neînlocuit, dragul nostru Moncher. Odihnă veșnică! Sincere condoleanțe familiei. (Liviu Șiman, jurnalist).

TV SIGHET

Ne luăm rămas-bun de la Marian Ilea

Colectivul TV Sighet își exprimă regretul față de trecerea în neființă a jurnalistului și omului de cultură Marian Ilea, o voce distinctă în peisajul media din Maramureș.

Deși nu am avut ocazia să colaborăm direct, i-am apreciat contribuțiile și impactul asupra presei locale, dar și implicarea sa în viața culturală a comunității.

Condoleanțe familiei, prietenilor și colegilor de breaslă. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

IOAN R. ȘTER

Și Monșer nu mai vine!

Marian Ilea rămâne, indiscutabil, una dintre personalitățile Maramureșului care și-a pus amprenta asupra presei locale maramureșene, și nu numai! De curând am primit cu satisfacție invitația Domniei Sale de a fi prezent la premiera ultimei sale piese de teatru „I se spunea armeanul” care va avea loc în 12 și 13 iunie la Teatrul Dramatic din Baia Mare.

Astăzi de dimineată îl așteptam la cafeua de fiecare care zi, pe care Maestrul și-o bea la o terasă unde aveam împreună discuții despre viața social-politică a țării, a județului nostru, dar și despre proiectele pe care le aveam fiecare dintre noi.

Am stat, am așteptat, iar Monșer nu a apărut. Am sunat. Nu mi-a rămas Monșer!

Nu a răspuns pentru că și-a predat sufletul lumii artistice din cer!

Sunt consternat de vestea dispației lui Marian Ilea, și mă rog ca opera Domniei Sale să fie dusă mai departe de noi, cei rămași să suspinăm că am rămas mai săraci în literatură, presă, dramaturgie și învățăturile sale verificate de-a lungul unei vieți închinate frumosului!

Drum lin spre cer, Monșer!!! (Ioan R. Ster, BaiaMare Sport)

INFORMAȚIA ZILEI SATU MARE

Am pierdut un prieten drag, un prieten dornic să ne împărtășească trăirile sale. Împreună am creat presa regională și coeziunea adecvată între presa din două județe. Marian a fost mai mult decât un prieten. Marian a fost camaradul nostru. Îi vom duce mereu lipsa și îl vom menține mereu în inimile noastre. (Dumitru Păcuraru, director IFZ SM).

FLORIN PUȘCAȘ

Mulțumesc, Monșer! M-ai sprijinit enorm în toți anii în care am muncit împreună pentru „Glasul Maramureșului „. Ai fost OMUL la care oricând am apelat mi-ai oferit suportul de care aveam nevoie. Odihnește-te în pace! (Florin Pușcaș, fotoreporter)

CĂTĂ ȚINEGHE

Mi-am căutat mult cuvintele și am convingerea că încă nu le-am găsit. Moncher s-a dovedit a fi omul perfect și potrivit la momentul perfect și potrivit. Îmi amintesc că mi-a fost alături în cele mai negre momente, încercând să mă susțină și să mă îmbărbăteze. Cred că majoritatea celor care încă supraviețuiesc în ceea ce se numește mass-media au fost modelați, într-o formă sau alta, de el. Mi-e greu să vorbesc despre el la timpul trecut, mai ales că el era prezent când nu mai era nimeni.

Am să îl păstrez pe Moncher în minte cu glumele lui și cu delegațiile pe care le-am făcut împreună cu Sandu. Și de mâncarea luată pe capotă pe cele mai ciudate drumuri din Maramureș. Moncher mi-a fost prieten și mi-e greu să vorbesc despre el la timpul trecut. Tocmai de aceea, mi-am propus să nu o fac. Moncherule, am convingerea că tu, și atunci când nu vei putea să ne vorbești, ne vei da sfaturi. Găsești tu vreo metodă. Și promit că mă duc eu la mătușa din Ieud să îmi facă plăcintele alea care îți plăceau și le voi mânca eu, așa, pentru amândoi. Râzi, nu? Normal că râzi! Tu știai să găsești bucurie în cele mai negre momente, că spuneai mereu „nu-ți bate capul”.

Ba să afli, Moncher, că mi-oi bate capul. Că ai spus mereu că vrei unitate în presă. Ai aici o parte din ea. Plăcintele, tot la mine. Și, lasă, că știu eu cu cine să vorbesc, ca de anul viitor să dăm niște premii în cinstea ta. Deja tot îi vorbit. Tu numai să ne veghezi, că mai avem nevoie de tine, să ne dai cu sinceritatea în cap și în tâmple. Mulțumim, MONCHER!

PETRU DUNCA

Ce veste tulburătoare!
Plecarea unui Prieten Ales , intr-o lume necuprinsa , este asemenea unei despărțiri de o Lumina Puternica ce a întrat în Neant.

Cu Marian am fost prieteni de Multa, Multa vreme.Ne-am cunoscut în ” Desistea ” vieții!

Opera sa, originala și expresiva, exotica și unica, s-a construit din Vocație! El scria asa cum respira și gândea. Discursul sau narativ se naște din esențele efemerului.Un efemer ce poarta firul rosu al Esențialul.

Avea mereu modul de a fi al unui bătrân înțelept de prin munții istoriei Maramureșului! Un Scriitor UNIC, ce a valorificat TOPOSUL si EPOSUL Maramureșului!

Dragul meu Marian Drum bun! (Prof.univ. dr. emerit Petru Dunca, mentor jurnaliști si prieten apropiat de Marian Ilea)

Presa maramureșeană