Astăzi considerăm că, indiferent de vârstă, tensiunea arterială optimă are valori mai mici de 120/80 mmHg. Valoarea mai mare se numește tensiune arterială sistolică, iar valoarea mai mică tensiune arterială diastolică.
De-a lungul timpului, s-a pus mai mult accentul pe tensiunea arterială diastolică comparativ cu tensiunea arterială sistolică, ca factor predictiv al morbiditătii cardiovasculare şi a evenimentelor fatale. Acest fapt s-a reflectat în ghidurile initiale ale Joint National Committee, care nu luau în considerare tensiunea sistolică şi hipertensiunea sistolică izolată în clasificarea hipertensiunii.
În timp, un mare număr de studii observaționale au demonstrat că morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculară se află într-o relație continuă atât cu tensiunea diastolică, cât şi cu cea sistolică. S-a raportat că această relație este mai puternică pentru accidental vascular cerebral (AVC) decât pentru evenimentele coronariene, AVC-ul fiind astfel considerat cea mai importantă complicație „legată de hipertensiune”. Totuşi, în anumite zone ale Europei, deşi nu în toate, riscul atribuit, adică numărul de decese atribuite tensiunii arteriale crescute, este mai mare pentru evenimentele coronariene decât pentru AVC, deoarece boala cardiacă rămâne cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară în aceste zone. Mai mult decât atât, atât tensiunea sistolică, cât şi cea diastolică prezintă o relație independentă cu insuficiența cardiacă, boala periferică arterială şi boala renală terminală.
Ca urmare, hipertensiunea trebuie considerată un factor de risc major pentru o gamă largă de boli cardiovasculare şi afecțiuni asociate, ca şi pentru acele afecțiuni care determină creşterea marcată a riscului cardiovascular. Aceasta, ca şi prevalența crescută a hipertensiunii în populația generală, explică de ce hipertensiunea a fost clasată ca prima cauză de mortalitate la nivel mondial, în raportul WHO20. Tensiunea arterială are o distribuție unimodală în populație şi o relație continuă cu riscul cardiovascular, până la valori ale tensiunii sistolice şi diastolice de 115 – 110 mmHg şi, respectiv, 75 – 70 mmHg.
Se consideră valori tensionale optime < 120/80 mmHg, valori tensionale normale 120 – 129/80 – 84 mmHg, valori tensionale normal înalte 130 – 139/85 – 89 mmHg. Cresterea valorilor tensiunii arteriale peste valorile normale, și mai mare sau egal cu 140/90 mmHg se numește hipertensiune arterială: Hipertensiune grad 1 cu valori 140 – 159/90 – 99 mmHg, Hipertensiune grad 2 cu valori 160 – 179/100 – 109 mmHg, Hipertensiune grad 3 (numită și hipertensiune malignă) > 180/110 mmHg.
