Cine dorește războiul din Ucraina?

”Există lucruri mai rele decât războiul. Laşitatea este mai rea, trădarea este mai rea, egoismul este mai rău.” (Ernest Hemingway)

Nu exista agenție internațională sau buletin de știri în care să nu fie menționată posibilitatea și iminența declanșării unui război între Federația Rusă și Ucraina. De parcă asta ar aștepta și dori lumea, plictisită de fantasmagoriile lui Elon Musk și consumerismul promovat de Amazon. Se întreține astfel o psihoză cu efect manipulator, de natură a deturna atenția publică de la marile probleme economice și sociale ale secolului XXI.

Ne place sau nu să recunoaștem, omenirea se îndreaptă spre un dezastru iminent, fapt menționat de analiști politici și economici respectabili. Popoarele nu mai trăiesc într-o democrație reprezentativă, oligarhia politică fiind sclava celei economice. În Statele Unite nu câștiga președinția cine este mai competent. Câștigă cel care are mai mulți sponsori, este mai popular și are o retorică emotional patriotică mai bună, de natură a impresiona americanul trăitor între fast-food și televizorul cu diagonala de 164 cm. Nici în Europa situația nu este roză, din Italia și până în Olanda, din Marea Britanie și până la Istanbul, din Franța și până în Bulgaria, oamenii ies în stradă cerând guvernelor să acționeze în interesul lor, nu a marii finanțe internaționale.

În timp ce revista Forbes și canale celebre de televiziune promovează miliardarii plictisiți ai vremurilor, aflați deasupra legilor și a lui Dumnezeu, preocuparea pentru clasa de mijloc sau cei săraci este tot mai puțin menționată. Afirmația cinică a lui I.V. Stalin se adeverește din plin după opt decenii, cel mai veros dictator al lumii menționând că „Moartea unui om este o tragedie. Moartea a milioane este doar statistică” . O realitate cruntă pe care o trăim din plin într-o omenire care oscilează între dogmatism și sclavia economică mascată, amețită de consumul drogurilor și mirosul tamâiei chinezești.

Nu sunt fan al americanilor din copilărie, de când citind romanele lui Karl May si Fenimore Cooper am realizat că populația amerindiană a fost decimată printr-un genocid realizat de emigranții englezi, francezi, olandezi, spanioli, care-și aroga drepturi inalienabile de proprietate asupra continentului. Cum altfel se explică că din 60 de milioane câți erau la debarcarea coloniștilor, mai exista în superba democrație americană doar 2,7 milioane, și aceștia închiși în rezervații? Nu accept nici lecții de democrație de la urmașii celor care au devastat prin războaie Coreea, Vietnamul, America Latina, Balcanii, Irakul și Afganistanul doar pentru a pompa miliarde de dolari în industria de armament, cea farmaceutică și în antrepenorii care reabilitau edificiile și infrastructura distruse de bombardamentele dirijate de la Washington.

Nu susțin nici politica nostalgică și de forță a lui V.V. Putin, cel care se visează țarul neîncoronat al Rusiei, motiv pentru care forțează anexarea teritoriilor fostului URSS, cedate de pornirile bahice ale lui Nichita Hrusciov. Dar oare care este diferența între americani și ruși dacă scopurile urmărite sunt aceleași?

Astăzi, Organizația Națiunilor Unite este o structură amorfă și inutilă, fără autoritate sau forță, marile puteri intervenind militar unde și când vor, în ciuda rezoluțiilor Consiliului de Securitate. Mă întreb de ce nu au fost trimise trupele de descurajare ONU, celebrele căști albastre, la granița dintre Federația Rusă si Ucraina, încă înainte de anexarea Crimeei? Dar mai ales, unde scrie că NATO poate și trebuie să intervină într-o disputa regională între două state care nu sunt membre ale pactului?

Am auzit declarația președintelui Ucrainei Zelenski care le reproșa jurnaliștilor străini că lansează zvonuri și scenarii despre un război ipotetic, alarmând lumea, în loc să-i ironizeze pe americanii care părăsesc în grabă sediul ambasadei. Suntem contemporanii unei epoci în care spionii si octogenarii moțăie cu degetul pe butonul nuclear iar pederaștii și homofobii prezidențiali violează viața publică cu tupeul lor ipocrit. Iar singurul lider autentic și necontestat pare căzut în dizgrația lui Dumnezeu, pentru păcatul de a fi aruncat în aer aura de infailibilitate a filozofiei de viață care a promovat Cruciadele, Inchiziția și mizeria morală din toate altarele lumii.

Adevaratul razboi al acestor vremuri este cel cu noi insine. (Gabriel Petru Băetan)

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!