Editorial: 1 Decembrie – Recurs la conștiință!

„Puterea și fericirea unui stat se află în puterea și fericirea mulțimii, adică a nației” (Mihail Kogălniceanu)

În fiecare an trăim cu speranța că va fi mai bine, așa cum își doresc românii care trăiesc în țară sau dezrădăcinați în diverse colțuri ale lumii. Ne amăgim de prea mulți ani crezând că vom reuși să anulăm condiția de rudă săracă a Europei consumeriste, depășind condiția de stat tolerat și admis, necesar doar ca piață de desfacere și groapă de gunoi pentru mizeriile națiilor bogate și arogante.

Criza generalizată a unei lumi bolnave doctrinar și ideologic a generat un haos greu de închipuit. Marile puteri economice ne stabilesc impuneri și restricții pe care le acceptăm cu servilismul secular, caracteristic conducătorilor parveniți și obedienți, disperați să-și păstreze privilegiile și puterea. Nația română abulică, pare tratată cu xanax sau alte medicamente psihotrope fabricate de marile corporații aparținând oligarhiei occidentale, fiind incapabilă să-și manifeste opoziția colectivă asemenea polonezilor, cehilor sau vecinilor unguri. Trăim parcă de pe o zi pe alta, amăgindu-ne cu lozinci sforăitoare despre realități iluzorii precum suveranitatea și independența, în timp ce așteptăm speriați deblocarea pomenilor comunitare, stipendii ce vor alimenta portofelele clienților politici ce produc studii de fezabilitate dar nu și autostrăzi.

De Ziua Națională, în Capitală ne scoatem în stradă generalii burtoși cu vestoanele pline de ordine și medalii obținute pentru merite iluzorii, falnici comandanți ai trupei obosite și fără vlagă, echipată cu uniforme de căpătat și bocanci imprumutați de la partenerii NATO. In orașele țării defilează tehnica militară second-hand achiziționată cu prețul spitalelor regionale neconstruite și parcul vechi de mașini casate, folosit ca afumătorii pentru slănina trupei, marfă importată din țările aliate. Arătăm penibili dar făloși, umbră palidă a unei nații cu un trecut remarcabil, un prezent jalnic și un viitor incert, într-o lume în care domnește mediocritatea publică și opulența miliardarilor din revista Forbes.

Iar în tot acest timp, românii protestează pe social media împotriva statului fără vlagă, criticând și amenințând fără a se uita în oglindă sau propriile conștiințe, într-o pornire antisistemică de ură și violeță verbală, pe care sociologi cu papioane și profesori de sănătate publică o categorisesc filozofic… ca fiind superbă sau imbecilă.

Mai bifăm un 1 Decembrie trist și tern, unii plecați în destinații exotice, alții tupilați in vilele de lângă Herăstrău, câteva milioane slugărind la străini iar cei mai mulți, cu ochii în televizoarele din care mercenari plătiți ne spun cât trebuie să fim de mândrii… că suntem români.

Demnitatea unei naţiuni este dată de prezenţa masivă în viaţa ei a oamenilor originali, autentici. Decadenţa morală a societăţilor apare atunci când falsitatea umană se generalizează, ca urmare a penetrării structurilor sociale de numeroşi “gardieni” dirijaţi de managementul violenţei instituţionale. Democratia dispare! (Adrian Ibiș)

Lasă un comentariu

error: Conținut protejat !!