Cei mai multi politicieni romani sunt calificati la locul de munca. Nu au studii de profil, spirit organizatoric, calitati de lider, cunostinte doctrinare sau ideologice. Nu cunosc limbi straine sau le vorbesc intr-un mod atat de jenant, ca rad de ei si cersetorii romani din Londra sau Paris.
Marea lor majoritate nu fac nimic semnificativ in viata, ajungand ca la 30 de ani sa nu aiba nici o profesie sau experienta in munca. Politica este pentru ei o solutie ideala, atata timp cat este singura profesie din Romania pentru care nu se cer nici un fel de competente intelectuale. Nu trebuie sa ai nici macar invatamantul obligatoriu finalizat. Doar un mentor, tupeu, nesimtire si scoala vietii.
In Romania sunt peste trei mii de primari, functia cea mai ravnita de oportunistii agramati sau analfabeti functionali, din specia homo politicus. Marea lor majoritate au zero cunostinte administrative, sunt incapabili sa citeasca un document excel sau bugetul comunitar, au dificultati sa acceseze google, nu au condus in viata lor nici macar un car cu boi si sunt asemenea suinelor. Niste ramatori, care scurma grohaind prin gunoaie pentru prosperitatea personala si a familiei extinse, forma tribala cuprinzand socrii, fii si fice, fini, nasi, cumetri si alte categorii de afini.
Istoria ultimilor 30 de ani a aruncat in derizoriu demnitatea publica de primar. In fapt, marea majoritate a primarilor nu au demnitate, contribuind in schimb din plin la poztionarea functiei publice in topul coruptiei institutionale.
Primarul este in esenta un om recompensat de partid pentru prostia, obedienta, servilismul si loialitatea fata de sefi. Nu fata de partid. In nici un caz pentru merite in comunitate. Cei mai multi au intrat intr-un partid de musai. Nu stiau sa faca nimic, iar parintilor le era tot mai greu sa-i tina din truda lor. Au inceput de tineri ca lipitori de afise sau distribuitori de pungi cu pomeni electorale, eventual umplutura la evenimente publice unde era nevoie de numar si nu de calitate, purtatori de pancarte sau steaguri si aplaudaci la ineptiile sefului vremelnic.
Pentru merite in slugarnicie si numeroase servicii murdare, partidul ajuns la putere recompensa soldatul politic cu o pozitie eligibila de consilier local sau functionar intr-o institutie politizata, unde urma sa fie parte integranta si functionala a masinii de vot si de actiune administrative.
Doar cei mai merituosi, capabili sa se alature activistilor in ascensiune ajungeau candidati la pozitia de primar, dupa zece ani de tras, impins si lins, odata cu schimbarea sefilor.
Odata catarat de electoratul buimac si manipulat in fotoliul de edil, politicianul fara pricepre sau vocatie suferea cateva schimbari majore, printre prioritatile lui fiind: eliminarea celor competenti din echipa, procurarea de resurse pentru rasplatirea celor care l-au promovat si rezolvarea nevoilor de tip tribal ale neamului din care provine.
Romania este captiva primarilor din specia rurala boitoriana, temelia pe care se sprijina cei din alcatuirea hibrida rezultata din amestecul intelectualului falos din prima generatie incaltata cu a specimenului urban degradat. Imbogatit, nesimtit si animat de o ura viscerala fata de oameni, primarul roman si-a extins, cu sprijinul partidului, tentaculele in zonele puterii din varful societatii fiind capabil sa cumpere, ameninte, santajeze sau sa corupa orice institutie sau magistrat al vremii.
Solutia de a scapa de ei este ori selectia naturala ceea ce presupune sa asteptam sa moara de obezitate, infarct, AVC sau diabet in forma grava, ori sa ne facem datoria civica iesind in numar mare la vot pentru a alege oameni propusi si agreati de comunitate, in nici un caz de partide.
Pentru ca utopia expusa are nevoie de o nota de optimism si bun simt, dau exemple despre primari din tari civilizate, oameni respectati si ascultati de comunitate pentru ca ei nu vor sa conduca comuna sau orasul, ei vor doar sa administreze cat mai bine, localitatea ai carui cetateni l-au onorat cu demnitatea de primar. Edilul unui oras din Elvetia este pompier ca ocupatie de baza dar lucreaza si ca primar jumatate de norma. Un alt edil din Franta este asistent medical in schimbul II si III la o casa de batrani, dimineata functionand ca primar in timp ce un edil din Germania a solicitat o consultare publica de tip referendum pentru a intreba cetatenii ce sa faca cu banii din buget? Asta pentru ca in localitatea lor erau rezolvate toate problemele: drumurile, serviciile publice, scolile, parcurile si zonele verzi, parcarile si zonele de agreement.
Scenarii SF intr-o Romanie in care primarul se considera seful orasului, consilierii locali sufera de obedienta morbida, iar cetatenii nu ies la vot, traind dupa principiul “fiecare pentru el”.
“Schimbarea nu va veni daca asteptam o alta persoana sau un alt timp. Noi suntem schimbarea pe care o cautam.” (Barack Obama)
Somogyi Attila
Foto: arhiva
